Maybe...

[Tora Chang]

OK. Acum am terminat capitolul 3 asa ca iata...

Cap III - Suferind

Cum poate sa faca asa ceva. De ce Andrew ii permite?
Dar indoielile mele erau inutule. Andrew ii raspunse la sarut.
"Mersi ca m-ai ajutat."
Si-a pus bratul in jurul Lolei.
"Pentru putin."
Am intrat in camera. Cum putea sa fie cu ea? Ce avea atat de special? Pe langa rauutate nu gaseam nimic. Nu trebuia sa ma indragostesc de el.
Am simtit cum lacrimile imi curg pe obraji. Am alunecat usor , Fiind sprijinita de perete.
Alice intra in camera.
"I-am vazut pe Andrew si Lola impreuna. Ce s-a... Hei ce ai patit? De ce plangi?"
Nu ma puteam opri. Unde imi era butonul de oprire cand aveam nevoie de el.
"Andrew... si Lola..."
Incercam sa o spun printre suspine.
"Ce e cu Andrew si Lola?"
Am respirat adanc.
"S-au... sarutat.
Alice a ramas masca.
"Ce?... Cum?...De cand?...
"Nu stiu. Tot ce stiu e ca s-au sarutat in fata mea siapoi Andrew a luat-o in brate se a plecat."
Inauntrul meu se dadea o lupta. Inima mea era sfasiata. Alice m-a luat in brate.
"Gata. Nu mai plange."
Lacrimile s-au oprit. Alice era butonul meu de oprire.
M-am dus la baie si m-am spalat pe fata. Am iesit afara cu Alice. Pensiunea avea un foisor. Ne-am dus intr-acolo. Ne-am asezat. Nu am scos un sunet. Stateam cu privirea in pamant. In dreapta mea statea Alice. Doar simplul fapt ca era acolo ma ajuta.
Se aud niste pasi. Nu m-am sinchisit sa vad cine e.
"Ce a patit?"
Era Monique.
"Sssss...."
Monique a inteles aluzia pentru ca nu a mai zis nimic. S-a asezat langa mine. Mana ei calda mi-a atins spatele.
Ma saturasem. Prea multa mila. De ce plangeam asa? Andrew era cu Lola! Si ce?! Ma va durea dar nuvoi muri din cauza asta. Era doar un baiat...
M-am ridicat brusc.
"GATA!!!"
Monique si Alice se uitau uimite la mine. Mai mult Monique pentru ca era cu totul in afara subiectului.
"Poftim!?!"
"Nu trebuie sa mai plang! Nu am nici un motiv. Adica, Andrew nu m-a inselat! De ce sa plang? La urma urmei, mai sunt si alti baieti.
"Asta da atitudine."
Chiar atunci Andrew iesi din pensiune. Lola era cu el. Nu puteau sa fie si despartiti? In orice caz pareau ca sa distreaza. Din nefericire, pentru mine, ne-au zarit, asa ca acum veneau inspre noi. Am incercat sa imi sterg cat mai bine lacrimile fara sa ma vada.
"Ce faceti aici?"
Lola avea o voce asa de pitigaiata si de enervanta.
"Doar vorbeam."
"Si despre ce era vorba?"
Oare Andrew era asa de curios sau doar incerca sa ma enerveze. I-am raspuns rece:
"Nimic care sa te priveasca."
Raspunsul meu il uimi. Era prima oara cand il vedeam asa. M-am ridicat si am plecat fara sa ma uit inapoi. Nu mai puteam sta langa ei. Inima era prea grea si suferinta prea dureroasa.

E cam sec. E chiar mai prost decat Cap II. Oricum, ca sa stiu cat de rau e l-am pus. Asa ca spunetimi parerea voastra sincera. Si scuze ca a durat atat.