Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

Copiii isi vazura bunicii in pericol, asa ca fiecare actiona pe cont propriu.
"-Stupefy!" striga Stefan, iar unul dintre ei cazu peste scarile prabusite.
"-Impedimenta!" tipa si Diana, daramand doi dintr'o data.
Rose si Bell tipara "Petrificus Totalus!" si "Protego!" impreuna, reusind sa alunge si ele 3 soldati. Mai erau 4 barbati, care aruncau raze de lumina verzi in toate directiie.
"-Difindo!" tipa Stefan, iar capul statuii unui sfinx se prabusi peste restul soldatilor.
"-Sunteti bine?" striga Pereel.
"-Da" spusera cei 4, "voi??"
"-Se pare ca da! Haideti sa incercam sa plecam!!" strigara si bunicii lui Stefan.
In acel moment, Diana se prabusi in spatele lor, cu un mic tipat.
"-Ce..?" incepu Peerel, dar fu intrerupt de o voce glaciala, care vibra prin peretii de piatra.
"-Credeati ca scapati asa usor? Dati'mi evantaiul inapoi acum!!!" striga vocea lui Igor Karkaroff.
Bell se facu si mai palida decat era atunci: evantaiul era bine ascuns in bluza ei, sub cele 2 geci.
"-Nu veti reusi sa reuniti obiectele alea, m'ati auzit? Si tu, Peerel! Batran senil ce esti! Ai venit aici cu un grup vai de capul lui, sa'mi ataci mie scoala. Nepoata ta va plati grav!!!" mai spuse el.
"-Diana!!" striga Peerel, ingrozit. Fata era foarte palida, chinuindu'se sa respire.
"-Crucio!" se auzi un urlet, iar Igor aparu in fata lor, torturand'o pe fata.
"-TERMINA!" tipa si Bell, ingrozita de ce patea prietena ei. "Las'o pe ea in pace, LAS'O!!!" striga ea, cu glasul stins.
"-Mai, mai, elevi de la Hogwarts, nu? Ce cautati voi in SCOALA MEA?!" urla batranul, privind'o cu dispret pe cercetasa.
"-Hogwarts e de o suta de ori mai buna decat adunatura asta plina de magie neagra!" riposta Bell, dar fu aspru pedepsita. Igor Karkaroff isi distrase atentia de la eleva lui, acum venind spre Bell.
"-Sectusempra!" rosti el, iar Bell simti o durere cumplita. Sangele ii siroia din corpul slabit, iar lacrimile nu incetau sa curga pe fata ei. Insa stia ca trebuie sa reziste, deoarece evantaiul era la ea, chiar langa inima.
"-Flipendo!" se auzi un strigat, dar vraja scut a directorului respinse blestemul.
"-Voi credeti ca ma puteti invinge cu o amarata de bila din lumina? Va inselati! Dati'mi evantaiul, sau o patiti cu totii. Incepand cu tine, domnisoara" spuse Igor calm, privind'o pe Bell intr'un mod ciudat.
"-Nu stim unde e" incerca Peerel sa spuna, dar fu aruncat la pamant.
"-Nu, ca s'o fi evaporat asa, singurel nu?!" urla barbatul, nervos la culme. "Dati'mi'l, sau fata moare!!" spuse el, intorcandu'se spre Bell.
"-Igor, ea nu are nicio vina.." incepu Peerel, dar barbatul se infurie:
"-Daca nu are nicio vina, de ce nu sta cu mama ei acasa? De ce vine aici si imi tulbura mie scoala?" urla el.
Bell privea neputincioasa scena, dar fu atrasa de bunica lui Stefan. Aceasta o privea fix, si murmura incantatii. Probabil vrea sa lege evantaiul cu vraji protectoare de corpul meu se gandi Bell, si se mai insenina. Batrana ii zambi incurajator, dupa care isi continua treaba.
"-Asa, deci, unde e evantaiul? Va intreb pentru ultima oara. Dar stai putin. Accio evantai!" striga barbatul, si Bell simti o usoara zvacnitura a obiectului ce era presat pe pieptul ei. Vrajile protectoare functionau.
"-Evantaiul nu poate fi protejat decat de magie neagra, cum se poate asa ceva??" intreba el, nervos. "Inseamna ca intr'adevar nu este la voi!"
"-Asta incercam sa iti spunem, nu l'am gasit in biroul tau" incepu Diana sa minta. "Deja il luase cineva cand am ajuns noi acolo.."
"-Cine indrazneste sa fure un asemenea obiect!!"
"-Hmm, poti sa'i dai drumul fetei acum!?" murmura Peerel.
"-Mda.." iar Bell isi simti corpul slabit, dar integru. Se ridica incetisor si pleca spre prietenii ei. Rose o imbratisa si ramasera asa. Stefan ii puse o mana incurajatoare pe umar, si ii sopti un mic Bravo la ureche.
"-Cred ca noi putem pleca, nu?" intreba bunicul lui Stefan. Dar directorul nu mai era atent la ei. Incerca sa desluseasca taina evantaiului pierdut.
Grupul iesi pe domeniile invaluite in gerul naprasnic, fara a privi in urma.
"-Mai ai evantaiul?" intreba Diana sovaitor.
"-Da, e la mine" raspunse Bell in soapta.
"-Coloportus!" striga Peerel, iar ce mai ramase din usile castelului se inchisera.
"-Si cum ajungem inapoi acasa? Nu putem folosi masina, ar fi prea riscant.." spuse Rose.
"-Cu un portal.." zise si Stefan, uitandu'se la bunicii sai.
"-Buna idee, nepoate" raspunse bunicul, si se uita in jurul lui. Gasi un papuc si sopti Portus!. Acesta ifu inconjurat de o lumina albastra, palpaitoare.
"-Atingeti suprafata papucului si ramaneti uniti. Acum!" striga Peerel.
Fura atrasi cu totii intr'un vartej ametitor de lumina si culori..