Luna Noua

[Bell Evans]

Era noapte. Un cer indigo, presarat cu mii de stele acoperea imprejurimile Hogwart'ului. Luna noua lasa o linie ingusta de praf argintiu pe Turnul Cercetasilor. In patul ei, Bell nu dormea. Ceva impiedica somnul mult visat sa o ia in lumea lui. Fata se ridica din pat si privi in jur pret de cateva secunde. Toate cercetasele dormeau, inclusiv sora sa. Aveau intiparite pe chip cate un zambet mic si relaxat, dovada a viselor placute ce isi faceau loc in mintile lor adormite. Hotari ca degeaba se chinuie sa doarma, asa ca merse la cufar si scotoci dupa pelerina invizibila. Nu o gasi, asa ca isi lua un capot si bagheta, dupa care iesi incetisor din camera. Cobori scarile in spirala, pana in camera de zi. O liniste si o mare de intuneric stapaneau incaperea, iar ultimii carbuni stinsi aruncau palpairi slabe spre marginea semineului. Toate acestea ii dadeau lui Bell impresia unei atmosfere pustii, triste si coplesitoare. Hotari sa nu mai piarda timpul acolo, si merse la portretul Doamnei Grase. O trezi dupa multe incercari ratate, si in cele din urma iesi pe coridor. Merse in tacere pret de cateva minute, dupa care incepu sa alerge. Simtea ca poate lasa totul in urma daca fuge de trecut. Nu stia de ce, dar se simtea incoltita de valuri de durere, neavand scapare.
Dar curand auzi un zgomot in spatele ei si se intoarse speriata. Urmari in liniste miscarea umbrelor pe peretii cenusii, dar nu se mai auzea nimic. Totusi, s'a auzit ceva! Sau poate sunt doar gandurile mele invalmasite.. se gandi fata, cu un mic suspin.
Porni in continuare pe holul intunecat, lipsit de razele protectoare ale lunii. Nu stia exact unde se indreapta, si nici ce are de gand sa faca. Vroia doar sa se plimbe, sa nu mai stea in dormitorul cercetasilor.
Curand, auzi alti pasi din spatele ei. De data aceasta, se auzisera foarte clar, si putea afirma cu tarie ca nu mai erau rodul imaginatiei sale. Hotari sa infrunte necunoscutul, fata in fata...

OOC: Stefan, continua tu te rog