Luna Noua

[Bell Evans]

"-Off, iar lipseste Zen? Si Rose cu coreeana ei.." urma un sir de injuraturi nu tocmai decente, dupa care Bell ofta incetisor.
"-Dar tu de ce nu erai in pat? Nu e luna plina?!" spuse Stefan, usor incurcat.
"-Nu stiu..pur si simplu nu mai vroiam sa stau in dormitor, simteam ca innebunesc acolo" raspunse fata, cu o incercare de zambet. Tom miorlaia incetisor la ea in brate, in timp ce ii mangaia blanita albastra.
"-Deci, nu ai putut dormi.." spuse si Stefan, dar nu ca pe o intrebare, ci ca pe o afirmatie.
"-Te'ai prins, asa ca am iesit la o plimbare. M'am mai eliberat de sentimentul ala de captivitate, umbland pe coridoarele intunecate" murmura Bell.
"-Deci, ce facem? Mergem dupa Zen??" intreba baiatul, cu o nuanta de ingrijorare in ton.
"-Avem de ales? Doar nu o lasa vaduva pe surioara mea, inainte de nunta" zise si Bell, iar cei doi incepura sa rada.
"-Oricum, si el e obisnuit cu plimbarile nocturne, de multe ori ma trezesc si nu il vad in patul lui" sopti Stefan. Bell se apropie de el.
"-Haide!" murmura ea, iar Tom incepu sa toarca.
Cei doi pornira spre capatul tunelului, cufundat in obscuritate. Coborara scara de marmura, si ajunsera la usile masive ale castelului. In acel moment isi facu aparitia nimeni alta decat Dna Norris. Tom scoase un miorlait prelung, iar pisica se indrepta spre ei. In cateva secunde, sari in bratele lui Bell, si incepu sa'si mangaie alesul inimii.
"-Stai asa! Eu nu's tinatoare de pisici, ok? Tom e singurul meu preferat!" spuse fata, si puse pe podea micii indragostiti.
"-Mai bine sa'i lasam aici.." adauga si Stefan, razand. "Cred ca mai mult ne incurca daca ii luam cu noi".
"-Dap, ai dreptate, sa mergem" raspunse Bell, zambind.
Iesira pe domeniile imbracate intr'un vesmant negru...