Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell ramase usor socata..
"-TOATA scoala??" intreba ea, cu glasul ragusit.
"-Dap, McGonagall a zis la ora, si apoi au aflat toti" raspunse Marie.
"-Super" se bosumfla Bell. Ura sa fie in centrul atentiei, acum daca se trezea cu jumatate din castel la ea in vizita, mai mult ca sigur ca i s'ar fi facut si mai rau.
Marie ii observa reactia si intreba usor mirata:
"-S'a intamplat ceva, te doare ceva?"
"-De durut, ma dor toate" raspunse Bell, incepand sa rada.
"-Daca esti asa impiedicata, ce sa'ti fac" zise si fata, razand.
"-Pai, Rose a venit cu mine dar a dat'o Madam Pomfrey afara, tu cum ai intrat aici?" mumrura Bell, in timp ce isi simtea capul ca un bloc de ciment.
"-M'am furisat" raspunse zambind prietena sa. "Cum sa te parasesc pe tine tocmai acum?"
"-Mersi" spuse si Bell, cu un zambet ce semana mai mult cu o grimasa de durere.
"-Si, acum sa fiu si eu sadica, ce te doare cel mai tare?" intreba Marie.
"-Cred ca ma doare capul, ca in rest nu imi prea simt corpul" raspunse Bell, razand.
"-E clar, o sa mai stai ceva timp aici din pacate" adauga Marie.
"-Si tu de unde sti?" spuse Bell, incercand sa se ridice, dar cazu inapoi pe perna din cauza ametelii.
"-Pai, McGonagall ne'a spus" raspunse Marie, incomodata de intrebare.
"-Si ce altceva v'a mai zis scumpa profa de Transfigurare?" spuse Bell, cu o vaga banuiala.
"-Cam atat, hai ca eu am plecat. Insanatosire grabnica, promit sa mai vin pe la tine" spuse grabita Marie, dupa care se furisa afara din spital.
Bell ramase din nou singura, privind tavanul ingalbenit de trecerea vremii..