Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

OOC: Scuze ca am raspuns asa greu, dar azi nu am prea avut inspiratie

A doua zi, in Expresul de Hogwarts, Bell se intalni cu Stefan pe hol.
"-Heyy" o saluta el.
"-Salut" spuse si Bell. "Spune'mi ca ai gasit un compartiment liber, caut de ceva timp, iar Rose nu stiu unde a disparut" mai adauga ea.
"-Dap, hai aici, e gol" murmura Stefan, si ii facu semn sa vina dupa el.
Bell intra in compartimentul gol, si fu intampinata de motanul baiatului, care ii sari in brate de cum o vazu.
"-Da, da, si mie mi'a fost dor de tine" zise Bell, mangaind pisica.
"-Evantaiul e la tine?" sopti Stefan.
"-Muffliato!" rosti Bell. "Da, e sub roba" zise ea.
"-Arata'mi'l putin.." zise si Stefan. Bell scoase evantaiul ce avea acum o placuta culoare azurie, cu 2 pesti din diamant incrustati pe el.
"-Te'a recunoscut.." spuse el.
"-Vezi daca te recunoaste si pe tine" ii propuse fata. "Baga'l in roba, aproape de inima, asa e cel mai usor".
Baiatul puse evantaiul in roba, si il scoase dupa cateva minute. Acum era auriu, cu un leu din platina brodat in tesatura.
"-Spectaculos.." murmura el, uimit de schimbare.
"-Bun, deci avem evantaiul si doua oglinzi..mai trebuie gasita umbrela" zise Bell, cazand pe ganduri.
"-Dar unde poate fi ascunsa o umbrela cu rubine?" intreba si Stefan.
Bell isi rezema capul de spatarul banchetei din tren, si inchise ochii. Tom torcea linistit in bratele ei, iar fata adormi curand.
Visa ca era la Hogwarts, in Camera Cercetasilor, privind alaturi de bunicul ei leul mare, incrustat cu rubine, de pe peretele estic.
"-Bellyshor, vezi leul asta? El ascunde un mare secret. Un secret pe care daca il vei descoperi, taina misterului vostru va fi rezolvata" murmura el, cu glasul ca cel al unui clopotel. O imbratisa scurt, dupa care disparu.
Bell se trezi cu un mic tipat.
"-Ce? Ai visat ceva?" intreba baiatul, alarmat de reactia ei.
"-Leul Cercetasilor. Are rubine in el, si rubinele sunt rosii, iar pietrele pretioase ce se dau ca puncte la Hogwarts sunt rubine, la fel ca si cheia ce deschise umbrela pe care o cautam noi" spuse Bell, dintr'o suflare.
Stefan ramase socat pret de cateva secunde, dupa care isi scutura usor capul.
"-Ti'am spus ca esti geniala?" zise el, zambind victorios. "Am gasit probabil locul celui de'al 4-lea obiect".
"-Ar trebui sa'i anuntam si pe bunicii tai" porpuse Bell.
"-Dar Tom nu e bufnita" murmura baiatul, dezamagit.
"-Dar Lola e" zise Bell, si iesi pret de cateva minute pe coridor. Se intoarse cu o bufnita mica, roscata, cu ochi de chihlimbar.
"-Uite, ea va duce scrisoarea, nu'i asa, Loly?" intreba fata, si mangaie incetisor penele stralucitoare. Pasarea o ciupi incet de deget, in semn de afectiune. In tot acest timp, motanul lui Stefan privea suparat scena.
"-Cred ca Tom iti simte lipsa" spuse Stefan, in timp ce scria biletul pentru bunici.
"-Tom? Ia vin'o tu aici, pot sa va mangai pe amandoi" si motanul ii sari in brate, asezandu'se comfortabil. Lola scoase un tipat ascutit de suparare, dar ramase pe mana intinsa a lui Bell. Curand, Stefan termina scrisoarea si i'o lega bufnitei de piciorus.
"-Sa te intorci repede" sopti Bell, iar pasarea isi lua zborul pe fereastra, spre zarile ce incepeau sa se intunece..