Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

Bell se impiedica de un bolovan si cazu.
"-Piatra idioata!" zise ea, suparata.
"-Esti ok??" intreba Stefan, usor speriat.
"-Cred ca da.." raspunse fata, in timp ce se ridica. "Doar cateva zgarieturi"
"-Tipic tie.." chicoti Stefan.
"-Vrei sa iei si tu piatra aia in brate? Daca insisti te pot ajuta" adauga Bell, razand.
"-Hai sa mergem in continuare, lasa tu imbratisatul pietrelor" spuse baiatul.
Isi continuara drumul, intr'o bezna totala.
"-Lumos!" sopti Bell, iar varful bahetei ii arata ca se afla intr'un tunel inalt si larg de zeci de metri. Stefan isi aprinse si el bagheta, si merse langa Bell.
"-Cred ca suntem sub Hogwarts.." murmura el, vocea vibrand prin peretii cenusii.
"-Probabil" raspunse fata, atenta sa vada pe unde calca.
La un moment dat, Stefan urla de mama focului, iar Bell scoase si ea un tipat speriat.
"-Stefan???" striga ea, ingrijorata. Dar baiatul era intins pe jos, cu ochii inchisi. Bell il privi pret de cateva secunde, dupa care se apleca si ii puse mana la gat. Nu dura mai mult de o clipire, si Stefan tipa din nou, speriind'o, in timp ce radea.
"-AI INNEBUNIT?!?!?!!?" urla fata suparata.
"-Nu, dar ce vroiai sa'mi faci la gat?!" intreba Stefan, usor confuz.
"-VROIAM SA'TI IAU PULSUL, SA VAD DACA MAI TRAIESTI. AI PROBLEME CU CAPUL, NU MA MAI SPERIA IN HALUL ASTA!!!" urla ea.
"-Ok, ok" chicoti Stefan. "Dar te'ai speriat, ehh?" mai intreba el.
"-Cred si eu ca m'am speriat.." raspunse Bell, cu respiratia intretaiata.
Isi continuara drumul, iar curand vazura o lumina stacojie la capatul tunelului.
"-Ce e aia??" murmura Bell, in timp ce Stefan incepu sa alerge inspre lumina.
"-Nu stiu, dar vom afla curand" zise el, gafaind.
"-Ai buna-vointa sa ma astepti si pe mine? Ultima data cand am alergat, am ajuns intr'un pat de spital" mormai Bell.
"-Bine, micuta impiedicata" rase baiatul, si incetini pasul.
Erau foarte aproape de iesirea din tunel, iar lumina rosiatica ii invaluia intr'o caldura placuta. Pasira intr'o incapere plina de nuante rubinii, in care aerul era aproape sufocant. Privira uimiti in jur si vazura mai multe obiecte, printre care si un tablou cu Godric Cercetas si sabia lui.
"-Uite acolo" spuse Stefan, indicand spre un stativ din lemn de cires. Era acolo. O umbreluta mica, de culoare rubinie, cu o aura de foc in jurul ei.
"-Oare se intampla ceva daca o atingem?" intreba Bell, sovaind.
"-Nu stim daca nu incercam.." murmura Stefan, si se indrepta spre obiectul misterios. Il lua in mana, si simti o caldura ce ii inunda intreg corpul. Pe loc, umbrela se facu aurie pe margini, si un leu ii aparu incrustat din aur pe maner.
"-Te'a recunoscut.." sopti Bell, fermecata de splendoarea umbrelutei.
"-Da, incearca si tu" spuse baiatul, si ii inmana obiectul. Cand il lua in palma, Bell simti o caldura radianta, ce i se raspandi in tot trupul. Nu dura decat cateva secunde, iar umbrela se facu albastra pe margini, cu doi pesti din diamant incrustati frumos pe maner, in locul fostului leu.
"-Wow" spuse Stefan, pierdut de frumusetea umrelei magice.
"-Ok, ar fi bine sa plecam. Trebuie sa'ti anuntam si bunicii" murmura Bell cu o senzatie de neliniste. "Tine'o tu, eu am evantaiul.." mai adauga ea.
Stefan lua umbrela, care reveni la aspectul sau auriu, si se indreptara spre iesire...