oki doki

[Hannah Dimenski]

ok deci scriu o poezie despre diavol. legenda face ca odata la 50 de ani ,acesta ar avea voie sa petreaca o zi pe pamant (pana la asfintit) drept om normal. Problema este ca in acea zi se indragosteste de o tipa...dar bineinteles k vine asfintitul iar ei trebuie sa se desparta .si se revad doar in vise.
are patru versuri dar pana acum n-am reusit sa transpun decat 2 . va rog ,nu radeti ,nu copiati, daca aveti critici faceti-le cu cap..si daca vreti continuarea ,anuntati

Omul de sub pamant

Partea I

Si stau aici inchis printre sunete sparte,
Printre idei si amintiri cu toate moarte,
E bezna,e cald,mi-e frig.
Te chem ,te provoc,te indemn,dar tu nu ma auzi cand te strig
Parfum de piele alba ,parfum de buze stancoji ,
pamantul le pastreaza
Dar tu esti acolo,eu aici ,privirea mi te vegheaza.
Pe plute de stejar,in ape tulburi,port suflete in noapte
Pe aripi de ganduri,in ochi de vise ,ne gasim in soapte.

Partea a II a

Cinzeci de ani am pierdut in nestiinta
Cinzeci de ani au urmat,dependent si intoxicat de a ta fiinta
Exista o zi ce imparte secolul in jumatate
Aceea zi a fost a mea ,a ta ,a fost una aparte
Cand pierduti in cubul impanzit cu muritori
Ii gaseam pe toti ai iubirii noastre slujitori .
Toti bufoni la curtea reginei,
Toti pierzandu-se in ochiul vitrinei .
Tu radeai si pieptu-ti tremura sub matasuri de toamna
Tu,ce ai fost pentru o zi,a cugetului meu hrana
Dar noaptea s-a infiltrat in al idilei pantec
Gelpasa si necrutatoare a pus capat al nostrului cantec
Ultimele raze ale amurgului ,
Cand eu trecator,tu nemuritoare -----
---Ne incatusam in forta gandului.

Partea a III a

to be continued dak anuntati