Vesnica problema

[Dragos Diggory]

Dupa toata invalmaseala de la ora de Transfigurare, Dragos porni in fuga spre aripa spitalului. Cum reusea Bell sa cada de atatea ori, nu putea sa-si dea seama. Poate era o defectiune a echilibrului, dar oricum-asta nu strica nimic din farmecul ei personal, poate chiar il imbunatatea.
Ajunse in fata usii spitalului, si se opri. Intra incet, injurand usa care scoase un scartait antic si arunca o privire spre biroul infirmierei. Aceasta dormea dusa intr-un fotoliu comfortabil, lucru ce il bucura pe baiat.
Deschise o alta usa ce dadea spre o incapere plina de paturi. Toate erau goale, cu exceptia unuia. In el se vedea o gramajoara mica, care respira incet, scotand cate un oftat din cand in cand. Se indrepta spre ea, nevrand sa o sperie si o saluta.
"-Salut" murmura ea cu un glas stins. "Ma bucur sa te vad".
"-Iar ai cazut, nu?" intreba Dragos, privindu-i chipul palid. Arata epuizata, dar chiar si asa valurile de par castaniu ce inconjurau fata de portelan ii dadeau o aura magica.
"-Mmmda, din pacate" spuse ea, zambind trist.
"-Hai ca te vei face bine" o incuraja el, zambindu-i afectuos.
"-Dap, dar va mai dura probabil" sopti fata.
Dragos fu intrerupt de un tipat, venit din spatele lui. Se pare ca Madam Pomfrey se trezi si acum urla la el sa plece din spital.
"-Trebuie sa se odihneasca, uita-te la ea!!!!" striga femeia.
"-Bine bine plec!" zise Dragos. Se apleca si o saruta usor pe frunte, dupa care ii ura insanatosire grabnica si pleca...