Luna Noua

[Dragos Diggory]

Dragos se trezi brusc, invaluit in amintirea unui cosmar. Se ridica repede din pat si hotari sa iasa pe domenii. Nu vroia sa stea acolo, privind tavanul ca un idiot. Se imbraca si iesi din dormitor, cobori scarile de marmura si ajunse curand in holul de la intrare. Pasii ii rasunau in lungul coridorului pustiu ca un ecou intr-o pestera, dar nu era nimeni treaz la acea ora. Iesi pe usile masive de la intrare si mare ii fu mirarea cand vazu doua siluete alungite de vesmantul noptii pe domenii. Se apropie cu pasi sovaitori si observa cu stupoare ca era Bell, alaturi de colegul sau de la Cercetasi Stefan.
"-Salut!!" spuse el, incercand sa ii opreasca.
"-Dragos?" murmura Bell, uimita sa il vada acolo la acea ora tarzie.
"-Salut amice"spuse si Stefan, la fel de surprins.
"-Se pare ca nu sunt singurul care nu poate dormi" adauga Dragos, zambind fericit ca se intalnise cu ei. "Unde mergeti acum??"
"-Pai, ne gandeam sa mergem pana in Padurea Interzisa" raspunse baiatul.
"-La ora asta?!" intreba uimit la randul sau Dragos.
"-Da, Zen e acolo" spuse Bell, observandu-se in glasul ei o nota de ingrijorare.
"-Cine e Zen?!" intreba Dragos curios.
"-Se presupune a fi prietenul surorii mele, Rose" raspunse Bell, zambind amuzata.
"-Ooo, tare" zise si Dragos, razand. "Dar ea de ce nu e aici?"
"-Pai, viseaza ceva de coreea ei idioata" raspunse Stefan, tensionat.
"-Clara treaba, in loc sa-si ajute prietenul, ea viseaza coreeana. Interesant...." zise Dragos, privind-o atent pe Bell. Se uita la castel, iar miile de stele se relfectau in privirile sale...