Nimic mai mult decat putina liniste..

[Bell Evans]

Bell arunca o privire pe furis baiatului. Se pare ca il deranja ceva, dovada urma de indecizie ce ii domina chipul. Dupa o scurta analiza, isi dadu seama ca e o reprezentare a frumusetii adevarate. Parul negru ca abanosul, usor ondulat la varfuri si ochii albastri ca oglinda cerului o faceau pe Bell sa se uite indelung la el de fiecare data cand il vedea. De data aceasta, baiatul ii prinse privirea si o facu sa se rusineze. Lasa capul in jos, iar chipul palid se inrosi usor.
"-Bell?" murmura Dragos, privind'o indelung si fortand'o sa se uite la el.
"-Uhmm?" raspunse ea, cu privirile inca tinute spre poala bluzei albastre cu care era imbracata.
"-Esti bine?" iar glasul suna ca un clopotel de vant. Fata se pierdu si bajbai ceva de genul cum ca ar vrea o gura de aer.
Se ridica incetisor si merse la fereastra din stanga ei. Deschise geamul si lasa aerul rece al noptii sa'i invaluie simturile derutate. Bell, revino'ti!!! se gandi ea, ducand o mana la frunte. Domeniile castelului erau scufundate intr'o mare de indigo, iar stelele mici straluceau vesele pe bolta pictata a cerului. Racoarea noptii ii facea bine, o calma si o facea sa se intoarca in prezent. Nu vroia sa se aseze iar langa Dragos, prezenta lui o tulbura mult prea mult decat era permis. Nu stia ce se intampla cu ea, dar era un sentiment foarte ciudat.
Curand, Neo dadu semne de frig, asa ca fata se vazu nevoita sa inchida fereastra. Uosr nehotarata, se reaseza pe canapea si lua cartea pe care o citea in mana. Incerca sa se concentreze asupra literelor de pe paginile ingalbenite de trecerea timpului, dar fu in zadar. Ridica privirile din paginile parfumate si observa ca Dragos o privea la fel de nehotarat ca si ea. Anne adormise si ea langa Neo, ceea ce insemna ca doar ei doi ramasera treji. Se reintoarse la continutul cartii, dar dupa cateva minute simti ca somnul o fura in mrejele sale ademenitoare....