Pofta de briose..la miezul noptii

[Bell Evans]

Bell ramase sprijinita de stalpul din bucatarie, in timp ce Dragos manca, iar Rose continua sa palavrageasca despre coreeni. Lasa sa ii scape un oftat incetisor, sperand apoi sa nu'l fi auzit nimeni. Dar Dragos se pare ca era mereu atent la ea, asa ca intreba numaidecat:
"-Bellyshor, ce e cu tine?!"
"-Nimic..." incerca aceasta sa minta, dar era un dezastru la asa ceva.
"-Haide, spune'mi" zise acesta, ridicandu'se si venind langa ea.
"-Pai, sincer, m'am saturat de coreena lui Rose, peste tot numai Coreea. Simt ca innebunesc daca mai aud un singur cuvant despre coreeana" murmura Bell incetisor.
"-Stiu, nu prea o cunosc, dar e prea insistenta, adica poate deveni exasperanta. De o ora vorbeste continuu despre coreeana" raspunse baiatul, usor intrigat.
"-Mda, vorbeste dinainte sa vi tu, asa ca are mai mult de 2 ore" spuse Bell, privindu'l pe Stefan, care se juca cu un fir din covor.
"-Si al cui e acest motanel, de primeste atatea mangaieri de la tine?" intreba Dragos, observand pisica ce era cuibarita in bratele protectoare ale fetei.
"-E a lui Stefan. Dar imi place foarte mult, si se pare ca sentimentul e recipric" raspunse Bell, continuan sa mangaie pisoiul.
"-Ok, eu mor aici!!!!" spuse Isa, venind langa ei. "Am incercat sa o conving sa mergem inapoi in Turnul Cercetasilor, dar nu ai cu cine vorbi. Palavrageste in continuare cu pictura aia, parca ar fi nebuna!!" mai adauga ea.
"-Nu parca, SIGUR!" spuse Stefan, ridicandu'se.
Bell isi lasa capul pe spate, si inchise ochii. Nu mai vroia coreeana, voria sa fuga de acolo si sa lase totul in urma..