Vesnica problema

[Bell Evans]

Bell ramase perplexa in urma vizitei baiatului. Se bucura mult sa'l vada si fu chiar dezamgita cand Madam Pomfrey il alunga. Vroia sa vina inapoi, sau sa plece ea de acolo. Se saturase de spitalul asta, simtea ca e ca la inchisoare. Si singura printre atatea paturi goale. Incerca sa doarma, asa ca inchise ochii, dar in zadar. Se chinui mai bine de jumatate de ora sa isi goleasca mintea si sa se lase invaluita de somn. Dupa incercari ratate, se enerva si o striga pe asistenta.
"-Dna Pomfrey??" intreba ea.
"-Da, draguto, vrei ceva?" raspunse o voce calda.
"-Vreau sa dorm, dar nu pot, si incepe sa ma doara si capul.." murmura Bell.
"-Atunci hai sa'l ajutam putin pe Mos Ene" zise sora medicala, apropiindu'se de patul ei cu o sticluta ce continea o potiune albastruie. Ii dadu doua linguri pline-avea gust de rodii, amestecate cu portocale, destul de buna.
"-In curand vei adormi, somn usor" sopti Madam Pomfrey, invelind'o.
Si avu dreptate, dupa numai cateva minute somnul isi facu loc printre gandurile sale, invaluind'o intr'o odihna adanca. Se cufunda in starea de somnolenta, cu un mic zambet....