Intalniri surprinzatoare

[Alice Morris]

-Pãi, ºi mie mi-ar plãcea sã-i vãd mai des pe pãrinþii mei dar le trimit scrisori în fiecare sãptãmânã ºi le povestesc ce s-a mai întâmplat aici.
-ªi eu le trimit scrisori dar tot mi-e dor de ei...,rãspunse Isabella iar Alice vãzu în colþul ochiilor ei douã lacrimi argintii.
-Nu plânge...pentru cã o sã încep ºi eu sã plâng, zise Alice încercând sã o consoleze pe Isabella ºi fãcând-o pe aceasta sã surâdã. Ce-ar fi sã schimbãm subiectul? Cât mã bucur cã ne-am întâlnit...Altfel ºi acum coboram scãri cãtre camera de zi...
-Atunci, cu plãcere, zise Isabella alungându-ºi gândurile triste. ªtii, camera mea de zi e câteva tablouri mai încolo, adãugã aceasta declanºând hohote de râs. ªi se vede ºi terenul de Vâjthaþ.
-Ei bine, camera mea de zi e lângã bucãtãrie ºi dacã mi-e foame, pot sã mã duc sã mãnânc oricând sau sã iau gustãri pentru meciurile de Vâjthaþ, zise Alice, continuând sã râdã.