Luna Noua

[Bell Evans]

Bell isi pleca privirile de la bolta instelata, si se uita la cei doi prieteni.
"-Mergem?" murmura ea.
"-Sigur, haideti" spuse Stefan, vioi.
Intrara in Padurea misterioasa, cu un sentiment de teama. Inaintara printre copacii desi, pana cand Bell se impiedica de o creanga si cazu intr'un tufis.
"-Bell??" tipara cei doi alarmati.
"-Uhmmm, sunt bine, doar ca m'am blocat aici. O mana de ajutor??" intreba ea.
"-Imediat" raspunse Dragos.
El si Stefan o scoasera din tufis, iar Dragos ii indeparta crengile din par si Stefan frunzele de pe bluza.
"-Multumesc, ce m'as face fara voi 2" spuse ea.
Isi continuara drumul, dar nici urma de Alexander.
"-Poate ar trebui sa strigam" propuse Stefan.
"-Alex!! Zen!!" se auzira strigatele lor, dar lasate fara raspuns.
"-Dar unde s'o fi dus? E trecut de miezul noptii, sigur nu e in pat?" intreba Bell.
"-Nu l'am vazut, si de obicei vine aici" murmura Stefan, dar fu intrerupt de aparitia unui paianjen monstruos. Era urias, cu un copr paros si sute de picioare.
"-Nu, urasc paianjenii!!!!" urla Bell. speriata.
"-Bellyshor, taci, ca trezesti tot castelul!!" spuse Dragos.
"-Ok, scuze, dar chiar nu'mi plac aceste creaturi" zise ea.
"-Se pare ca nici el nu e prea incantat de vizita noastra" sopti Stefan, cand vietatea se apropie de ei.
Incercara sa o alunge cu diferite vraji, dar aceasta nu patea nimic. Ajunse atat de aproape de ei, incat insfaca unul din copii si se afunda in adancurile padurii....