Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

O data ce intrara, cele doua statui disparura. Se lasa o bezna ciudata, densa, care nu reusea sa fie luminata de vraja Lumos!.
"-De ce nu functioneaza vraja asta idioata???" incepu Rose sa tipe, dar fu intrerupta de o serie de zguduituri ce prabusira o parte din tavan. Mii de tone de piatra cazura intre cei 5, despartindu'i.
"-Rose!!!!!!" striga Bell, speriata. "Esti bine???" intreba ea.
"-Da" se auzi un sunet infundat, de dupa mormanul de bolovani. "Tu?"
"-Si noi suntem bine" raspunse Bell, prinvindu'l pe Stefan, care o asigura ca e ok. "Bunicii sunt in regula?"
"-Suntem bine, dar nu putem muta aceste pietre" se auzi vocea bunicului.
"-Trebuie sa continuam drumul despartiti" spuse si Rose.
"-Succes, nunim!!" spuse Bell, iar Rose incepu sa rada.
"-NUNIM? Surioara, sigur nu te'ai lovit la cap?" intreba ea.
"-Nu, ai grija de tine" zise Bell, si doua lacrimi calde se pravalira peste fata palida.
"-Si tu de tine" spuse Rose, pe un ton mai serios.
"-Haide, Bellyshor, totul va fi bine" spuse Stefan, apropiindu'se si imbratisand'o. "Nu iti fa griji".
Pornira impreuna spre capatul liber al tunelului. Mersera cativa pasi, dupa care dadura peste o ceata de dementori.
"-Bellyshor, patronusul tau!" striga Stefan.
"-Expecto Patronum!" striga si Bell, iar leul baiatului si veverita ei de zapada terminara dementorii nervosi.
"-Buna treaba" spuse Stefan, zambind.
"-Nu imi vine sa cred ca sunt in Coreea de Sud, intr'o catacomba idioata" chicoti Bell.
"-Haide, sa ne continuam drumul" o incuraja baiatul.
Dupa alti cativa pasi, un infer le aparu in cale.
"-Ti'am spus ca uras tara asta!!!!!!!!" spuse Bell, in timp ce Stefan rosti Incendio!, iar hainele cadavrului se aprinsera, acesta risipindu'se in umbra intunecata a fortaretei.
"-Crede'ma, nici mie nu'mi plac aceste catacombe, dar trebuie sa gasim oglinda. Asta e scopul nostru" spuse Stefan.
"-Si statuile alea afurisite unde au disparut? Bine ca ne lasa pe noi sa facem toata treaba" incepu Bell, dar fu intrerupta de aparitia altor statui :un taur, o fecioara si un capricorn.
"-Zodiile de pamant" murmura Stefan, si o lua pe Bell de langa statui.
"-Buna ziua!" saluta Capricornul, cu un ton limpede. Raspandea o aura luminoasa, care facu bezna mai putin densa. In incaperea obscura se observau acum numeroase schelete, prinse in lanturi. Bell tresari cand le vazu, si spuse ceva de genul ca mai bine sa fie intuneric sa nu le mai vada.
"-Am inteles de la Pesti si Rac ca sunteti in cautarea Oglinzii de Pamant" incepu Fecioara, privindu'i atent.
"-Da, e adevarat. Avem deja oglinda de aer, de foc si cea de apa, ne lipseste cea de pamant" spuse Stefan, curajos.
"-Noi va vom da cateva indicii pentru a o gasi" spuse si Taurul, care fu tacut pana atunci.
Copiii se uitara unul la altul neincrezatori, dupa care intrebara:
"-De ce Pestii si Leul au disparut cand am ajuns la intrarea in fortareata?" intreba Stefan.
"-Ia ganditi'va" spuse Fecioara. Dupa cateva minute, Bell exclama:
"-Ele sunt zodii de apa, iar Oglinda de Pamant e aici. Cand au simtit prezenta ei, au trebuit sa dispara, nu?" spuse ea.
"-Asa e. Se vede ca sunteti amandoi la Cercetasi" spuse Capricornul.
"-Dar bunicii mei???" intreba Stefan.
"-Si sora mea??" intreba si Bell, la randul ei.
"-Sunt in siguranta, voi faceti'va griji pentru gasirea oglinzii" spuse Taurul.
"-Si de unde ar trebui sa incepem cautarile?" intreba Bell.
"-Va conducem noi" spuse Capricornul.
Bell se tinu strans de statuia Fecioarei, iar Stefan incaleca statuia Capricornului. Dupa cateva secunde de ameteala, cei doi se trezira in adancurile strafunde ale fortaretei, inconjurati de...