Peripeţii la Hogwarts

[Alice Morris]

Capitolul VI
Acomodarea

Alice se trezi greu dimineaþa urmãtoare. Îi plãcu sã doarmã în patul din turnul Cercetaºilor dar acum era vremea sã se trezeascã. Se îmbrãcã în una din robele cumpãrate de la Madame Malkin ºi coborî în camera de zi. Nu era nimeni aºa cã se îndreptã spre Marea salã sã ia micul dejun.
La masa Cercetaºilor îl vãzu pe Albus ºi se aºezã de partea cealaltã a mesei, în faþa lui.
-Bunã dimineaþa! zise Alice punându-ºi mâncare în farfurie de pe platourile din faþa ei. Ce faci?
-Bunã dimineaþa! Mãnânc, rãspunse Albus. Tu ce faci?
-Bine. Bãnuiesc cã trebuie sã ne aducã orarul nu? Uite-l pe tata! zise Alice îndreptându-ºi privirea spre masa profesorilor. Mã duc sã vorbesc cu el. Vin imediat, adãugã ridicându-se ºi îndreptându-se cu paºi mari spre masa profesorilor. Bunã dimineaþa, tati!
-Bunã, dragã! zise dl Morris cãtre Alice. S-a întâmplat ceva?
-Nu, totul e bine, dar vroiam sã te întreb dacã i-ai trimis vreo scrisoare mamei pentru ca aº vrea eu sã-i trimit una prin Abigail.
-Nu, nu am avut timp asearã dar dacã vrei tu sã-i trimiþi o bufniþã, de ce nu? Unde e Abigail, în Turnul bufniþelor?
-Cred cã da...Probabil. În orice caz, mã duc sã-i scriu scrisoarea. Pa!
Tatãl ei o salutã înapoi iar Alice se îndreptã spre masã lângã Albus. În timp ce mânca, îl întrebã pe Albus:
-Vrei sã vii cu mine sã-i trimit o scrisoare mamei?
-Sigur! zise Albus începând sã zâmbeascã. Oricum ºi eu vreau sã-i trimit o bufniþã mamei sã-i zic în ce casã am fost sortat. Dar cred cã va trebui sã aºteptãm sã primim orarele, adãugã acesta întorcându-ºi capul cãtre un bãrbat înalt, bine-fãcut, brunet care avea câteva hârtii în mânã. Salut, Neville!
-Bunã, Albus! zise Neville Longbottom. Am venit sã-þi dau orarul, adãugã, cãutând printre hârtii. Poftim, l-am gãsit. ªi te rog ca la ºcoalã sã-mi spui dl. Longbottom bine? ªi acum, cum te cheamã pe tine? o întrebã pe Alice.
-Alice Morris, dle Longbottom.
-Eºti fiica lui Alan? întrebã Neville cãutând prin hârtii.
-Da, dle, rãspunse Alice aºteptând.
-Poftim orarul tãu, zise Neville înmânându-i lui Alice o hârtie. Sã fiþi cuminþi, da Albus? La revedere! adãugã acesta dupã care se îndepãrtã.
-Bun, zise Alice studiindu-ºi orarul, avem de la nouã Ierbologie, apoi Poþiuni ºi Apãrare împotriva magiei negre cu tata. Dupã aceea avem timp sã trimitem scrisorile. Ce zici?
-De acord. Oricum nu mai e mult pânã la nouã aºa cã hai sã ne facem ghiozdanele.
Alice se ridicã de la masã ºi îl urmã pe Albus. Urcarã împreunã scãrile pânã la etajul ºapte ºi apoi au mers pe coridor pânã la portretul Doamnei Grase.
-Festina lente, zise Albus iar tabloul se dãdu la o parte. Ne vedem aici, bine? îi zise Albus lui Alice în timp ce se îndrepta spre scara din stânga.
-Bine! rãspunse Alice dupã care urcã scãrile ce duceau spre dormitoarele fetelor.
Cãrþile din cufãr erau aranjate aºa cã nu durã mult sã le gãseascã pe cele de care avea nevoie. Puse în ghiozdan "Prafuri ºi poþiuni magice", "O mie de ierburi ºi ciperci magice", "Magia neagrã: un ghid de autoapãrare", "Manualul standard de vrãji(Treapta I)" pentru ora de dupã prânz, câteva suluri de pergament, o panã de scris ºi cãlimara cu cernealã. κi puse bagheta în buzunarul robei ºi coborî scãrile în spiralã. În Camera de zi mai erau elevi din anii mai mari ºi câþiva din anul întâi dar nici urmã de Albus. Aºteptã un timp dupã care se decise sã urce scãrile cãtre dormitoarele bãieþilor.
Dormitoarele acestora era la fel ca ºi al fetelor dar în oglindã. Alice se uita în jur ºi nici nu îl observã pe Albus care îºi strângea lucrurile de pe podea.
-Ce s-a întâmplat? întrebã ea îndreptându-se spre Albus ºi alecându-se.
-Mi s-au dãrmat cãrþile, zise acesta vizibil iritat. M-am întins dupã cãlimarã ºi am lovit teancul de cãrþi...acum o sã întârziem...
-Ba nu o sã întârziem...mai avem douãzeci de minute pânã la prima orã, încercã Alice sã-l lineºteascã pe Albus. Ce-ar fi sã coborâm?
-Bine...,zise Albus încercând sã-ºi recapete buna dispoziþie. Iartã-mã cã te-am fãcut sã mã aºtepþi, adãugã acesta în timp ce cobora scãrile cãtre Camera de zi.
-Nu-i nimic, zise Alice când ajunserã la capãtul scãrilor. Sigur þi-ai pus tot ce-þi trebuie în ghiozdan?
-Cred cã da...cãrþile, pene de scris, cãlimara, ºi am bagheta în buzunar.
-Bine, zise Alice dând din cap ºi ieºind prin gaura din tablou. Atunci hai sã ne grãbim!
Cei doi coborârã cele ºapte etaje, trecuserã de Marea Salã ºi ieºirã pe uºile de stejar. Soarele de septembrie strãlucea puternic printre cei câþiva nori care pluteau pe cer. Lacul reflecta mãiestoasa întindere albastrã de deasupra iar vântul adia uºor. Singurul lucru care întuneca aceastã zi luminoasã era Pãdurea interzisã dar Alice ºi Albus nu-ºi fãceau griji. ªtiau cã o sã fie o zi minunatã.

PS1:capitol scris in 2 zile
PS2:e mai scurt decat celelalte dar cum am mai zis nu am timp
PS3:sper sa va placa
PS4:multumiri lui Bell Evans pentru ca de la ea am listele cu carti necesare in primul an