Impossible dreams

[Alice Morris]

Alice deschise uºa ºi spre surprindera ei o gãsi acolo pe Bell.
-Scuze, nu ºtiam cã eºti aici, nu vreau sã te deranjez, dar, pot ºi eu sã rãmân?
-Sigur, intrã, o îndemnã Bell.
Alice pãºi uºor încercând sã nu facã zgomot ºi se aºezã lângã Bell în poziþia Lotus. Privi pe fereastrã. Cerul semãna cu pânza celui mai talentat pictor din câþi existã. Nuanþele de albastru închis se împleteau ce cele ale norilor albicioºi ºi cu depãrtatele puncte strãlucitoare într-un mod care te fãcea uºor sã vrei sã zbori printre acei nori.
Întoarse privirea spre oglindã ºi cu coada ochiului o vãzu pe Bell zâmbind. Pe suprafaþa oglinzii, în locul lui Bell stãteau acum toþi cei pe care Alice îi iubea ºi de care îi era dor: pãrinþii, bunicii, veriºorii, ºi prietena ei cea mai bunã care acum sigur dormea liniºtitã într-un pat din Londra, în lumea Încuiatã.