O întâlnire neaºteptatã

[Bell Evans]

Bell se simtea mult mai bine avand mainile curate. Pamantul disparu cat ai clipi, iar acum mai avea de rezolvat doar mizeria de pe roba.
"-Curatenius!" murmura ea, si tot noroiul de pe haine disparu cat ai zise Vajthat!.
"-Wow, te pricepi la vraji de curatenie" spuse Alice, pe un ton plin de admiratie.
"-Dap, mama m'a invatat multe" raspunse Bell zambind.
"-Si eu stiam o multitudine de vraji cand..cand eram in viata" incheie fantoma, pe un ton plangacios.
"-Myrtle" sopti Bell, cu o urma de regret in glas. "Dar acum ai prietene care sa iti tina companie, incearca sa uiti trecutul" mai adauga ea.
"-Tu vorbesti de uitat trecutul??" intreba sarcastic Myrtle.
"-Huh?!"
"-Crezi ca nu te'am vazut cum plangi aproape tot timpul in serile in care nu dormi si iesi pe coridoare? Sau nu te'am auzit?" intreba fantoma, cu un glas sinistru.
"-E devarat???" intreba si Alice, la randul ei.
"-Mmda..mi se mai intampla sa ma las cuprinsa de amintiri cateodata, dar cum ma auzi tu din baia ta, Myrtle?" raspunse Bell, incercand sa evite subiectul.
"-Lasa tu cum aud eu, spune'mi de ce plangi asa, mi se pare ciudat" i'o taie fantoma.
"-Pai. Plang pentru ca imi aduc aminte de bunicul meu, care a murit in urma cu 6 ani. Si cateodata amintirile ma prind intr'o plasa de tristete, din care nu pot scapa" zise fata, si doua lacrimi calde se ivira in ochii ei brusc impaienjeniti de fantoma trecutului..