O întâlnire neaºteptatã

[Alice Morris]

Alice vãzu lacrimile lui Bell ºi îºi puse mâna dupã umerii ei.
-Bravo, Myrtle! zise ea sarcasticã nemai putându-se abþine. Acum ai fãcut-o sã plângã! continuã ºi mai multe lacrimi inundarã ochii lui Bell. Te rog, nu vreau sã te vãd plângând, încearcã sã te linºteºti...
-Nu e vina mea cã ea plânge într-una, o întrerupse Myrtle.
-Ba este vina ta, ripostã Alice. Dacã nu îi aduceai aminte de...lucrurile care o întristeazã, acum nu plângea. Ia batista asta ºi sterge-þi ochii, zisea aceasta cãtre Bell. E batista care vroiam sã o ud ºi sã o pun pe genunchi. Poate de aia m-am îndreptat întâi spre robinetul care nu merge...sa pãstrez batista asta pentru tine, continuã Alice încercând sã o distragã pe Bell.
Vãzu pe buzele ei un surâs ºi sperã ca ºi ea sã fi contribuit la zâmbetul frumos a lui Bell.
Aceasta apucã batista ºi-ºi ºterse lacrimile, încercând sã le opreascã pe cele care urmau.