Excursie la Beauxbutons

[Bell Evans]

Bell ramase cu Dragos, singura sub copacul imbatranit. Ii venea sa mearga si sa o stranga de gat pe Tora, ura genul acesta de situatii.
"-Bell, ai patit ceva?" o intreba Dragos, nesigur. Nu vroia sa'l supere, dar chiar simtea nevoia de a fi singura, cu amintirile ei, asa ca raspunse cu un glas aproape ca o soapta:
"-Nu, sunt bine. Doar ca vroiam putina liniste".
"-Iti este dor de Hogwarts, nu?" insista baiatul, privind'o insistent. Cercetasa simtea ca mai are putin si izbucneste in plans. De ce nimeni nu o intelegea. De ce toata lumea spunea ca ea si Dragos era perfecti impreuna, cand asta era doar in capul lui, si nici de cum al ei?!? Ea il considera un foarte bun prieten, si nimic mai mult. Dimpotriva, in acele clipe, ii ducea dorul altcuiva.
"-Da, ai ghicit. Imi este dor de Hogwarts si de tot ce tine de el" murmura ea, incercand sa nu fie prea indiscreta. Nu avea forta sa'l raneasca pe baiat, mai ales ca se purtase de fiecare data frumos cu ea.
"-Ok, atunci eu te las. Vad ca vrei sa fi linistita, singura" spuse Dragos, ridicandu'se si zambindu'i in timp ce o lua la pas spre castelul ale carui turnuri se pierdeau in albastrul nemarginit al cerului.
Bell ramase singura, iar sentimentul de nesiguranta si imprastiere o acapara din toate partile. Ramase asa vreme indelungata, pana cand ii veni o idee geniala.
"-Cum de nu m'am gandit? Pot sa le scriu o scrisoare!!!" striga ea, fericita ca in sfarsit putea lua legatura cu cei mai buni prieteni. Se ridica si merse repede spre un grup de elevi de la Beauxbuttons.
"-Bonjour, vous savez où est la grange des chouettes?" intreba aceasta, intr'o franceza fluenta.
"-Outre que l'érable" raspunse un baiat ce ii zambise. Probabil nu toti elevii de la Hogwarts stiau franceza.
Bell multumi si se indrepta spre paltinul indicat. Il observa dupa putin timp, iar in spatele lui se odihnea o cladire circulara, fara ferestre asemanatoare cu habarul bufnitelor de la Hogwarts. Urca repede treptele, avand grija sa nu se impiedice si ajunse in varf. Lua de pe o masuta o pana si doua pergamente si se aseza pe pervasul unei ferestre. Stia inca de dinainte sa ajunga aici cui vroia sa'i scrie: lui Rose, bineinteles si lui Stefan.

Draga Rosyshor,
Ia spune'i nunimei tale ce ai mai facut in ultimul timp. Mi'e foarte foarte dor de tine, si chiar imi lipseste coreeana cu care ma tot terorizezi. Sper ca esti bine, si patul meu din Turn e inca intreg si neatacat. Da'le cate o imbratisare maaare din partea mea lui Bellatrix, Isa, Anaella si Alice. Vezi sa nu uiti. Cu mult drag, nunima ta, Bellyshor.

Se uita de'a lungul stinghiilor pe care se odihneau numeroase pasari si alese o bufnita cafenie, care cobori imediat spre ea. Ii lega repede biletelul de piciorus si o mangaie pe penele catifelate. Pasarea o ciupi in semn de afectiune de deget, dupa care isi intinse aripile stravezii spre necunoscut.
Acum, Cercetasa lua urmatorul pergament, reluandu'si locul pe pervaz.

Draga Stefan,
Imi este foarte dor de tine si Tom. Trebuie sa'mi povestesti neaparat ce plimbari nocturne ai mai facut, si prin ce peripetii ai mai trecut. Tom sper ca e bine, tot cu Dna Norris? Raspunde'mi cat de repede poti la scrisoare. Cu drag, Bellyshor.

Se ridica pentru a doua oara si cauta o alta bufnita. De data aceasta, un bufnitoi de hambar veni spre ea, si astepta linistit sa'i lege scrisoarea. Apoi, zbura repede pe fereastra, lasandu'i un zambet lui Bell.
Aceasta cobori din hambar, si porni incetisor spre castel. Sorele sangeriu inceca vazduhul in raze de rubin, iar mireasma puternica de trandafiri iti inunda simturile. Era un amurg de nedescris..