I miss you...

[Bell Evans]

Bell o striga ca o nebuna pe sora sa, dar aceast nu dadea niciun semn ca ar auzi'o. Stia de ce nu raspunde, putea sa jure ca Rose era invaluita iar de amintirea celui mai bun prieten-Vlad. Tristetea o cuprindea mereu cand venea vorba de el, pentru ca nu putea veni impreuna cu ele la Hogwarts. Doar vacantele de vara erau evadari pentru ei. Atunci se regaseau, se bucurau impreuna, era un sentiment ireal. Bell era enorm de fericita sa'si vada sora cuprinsa de veselia unei prietenii recastigate si se simtea ca e si ea fericita. Normal, doar erau gemene. Oricum, il cunoscuse foarte bine si ea pe Vlad si stia cat de mult tineau ei doi unul la altul. Doar ca in ultimul timp, acesta se schimbase radical. Nu mai era baiatul plapand si sensibil pe care il cunoscuse fata in copilarie, acum crescuse. Era normal ca timpul sa isi arunce perdeaua schimbarii peste toti. Totusi, trebuia sa fie alaturi de sora ei in clipele acestea. Ea o intelegea mai bine ca oricine, dar in acel moment hotari sa lase suferinta ei de o parte. Nu putea sa'si paraseasca sora si cea mai buna prietena de'opotriva atunci.
Cu pasi grabiti, urca treptele spre dormitorul din Turn si ajunse in dreptul usii camerei lor. Infrunta peisajul ce i se picta in minte, si intreba timid daca poate intra. Rose raspunse cu un "da" sfarsit, iar Bell intra ca o furtuna in camera. O vazu in patul cu baldachin, cu lacrimi siroindu'i pe obraji, aproape sa se inece intr'o mare de disperare si tristete.
"-Rosyshor" murmura ea, si o lua in brate. O tinu mult timp asa, pana cand tricoul ei turcoaz se uda de la plansul surorii sale. Nu indraznea sa spuna nimic, era constienta ca niciun cuvant nu i'ar putea alina suferinta. Insa intr'un sfarsit se hotari sa puna capat situatiei.
"-Rose, te rog calmeaza'te. Vlad va veni la vara. Vlad iti duce dorul" murmura ea. "Si cel mai important lucru, Vlad te iubeste la fel de mult ca tine, chiar daca nu o arata" incheie ea. Rose o privi cu ochii plini de tristete, in care se aprinsera insa o licarire de speranta.
"-Dar mi'e asa de dor de el.." spuse ea, printre sughituri de plans.
"-Gata, Rosyshor, el nu ar vrea sa te vada asa" zise Bell, leganand'o incetisor. "Ba mai mult, am o idee, hai sa mergem la Oglinda lui Erised asa il vei putea revedea".
Rose incerca o tentativa de zambet, si impreuna cu Bell parasi dormitorul Cercetasilor spre o evadare din tristete si dezamagire..