I miss you...

[Rose Evans]

Fata o privi indelung pe sora sa apoi ii sari in bratele-i binefacatoare. Atunci chiar simti o atingere calda direct in suflet si stiu ca Vlad era cu ea. Insa tot ii era greu sa-l uite. Se desprinse mai linistita din bratele fetei si ii zambi calduros, multumindu-i din priviri. Bell fusese alaturi de ea in cele mai grele momente ale vietii sale si intotdeauna trecura cu bine. Fiecare durere, lasandu-si urmele adanci in inima lor, insa impreuna ingrijeau acele rani suferintei cu blnadete, sprijinindu-se reciproc.
Rose se mai uita o data la chipul palid al baiatului si ii zambi. Privi impacata reflexia care ii facu timid cu ochiul si simti noi puteri patrunzandu-i in trup. Se desparti usurata de suprafata sticlii si porni spre usa solida din stejar. O deschise cu un scartait usor apoi porni spre Turnul Cercetasilor urmata indeaproape de sora ei. Nu stia ce patise si ce o determinase sa se mai invioreze.
" - Hey, Rosyshor, unde te grabesti asa??" intreba nedumerita Bell.
" - Stii...eu niciodata nu i-am scris lui Vlad, pentru ca mama nu m-a lasat. A zis ca e foarte periculos pentru noi, vrajitorii, mai ales ca el ne stie secretul si ar putea parea ciudata aparitia unei bufnite cu o scrisoare... "
" - Dar...Ai de gand sa ii scrii?? intreba sora ei privind-o suspicioasa.
" - Da...nu mai pot rezista. Macar atat. Te rog sa nu le spui parintilor. Oricum am sa-l rog si pe Vlad sa aiba grija cand trimite raspunsul..." raspunse Rose urcand nerabdatoare scarile spre dormitor.
Se aseza la birou si supa ce lua un pergamnet si o pana incepu sa scrie:

Draga Vlad,

Mi-e foarte dor de tine. Simt ca au trecut secole de cand nu ne-am mai vazut. De abia astept vacanta de vara, clipa in care ne vom revedea. Totul e schimbat fara tine. Nici macar Hogwarts-ul nu e asa de amuzant. Imi lipsesc glumele si rasetele tale, mangaierile si alinarile. Cand vin acasa am sa-ti povestesc atatea. Mi-am facut prieteni noi care sunt de treaba, dar nici unul nu te poate inlocui. Daca nu ar fi fost Bell nu as fi rezistat fara amandoi. Cu ajutorul ei si cu amintirea ta in suflet am suportat aceasta despartire. Mai sunt doua luni pana am sa te revad, dar deja nu mai am rabdare. Aseara te-am visat... Eram acasa si eram cu tine in gradina. Dar m-am trezit si apoi tu ai disparut. Atunci am crezut ca lumea mea se prabuste peste mine, am simtit o singuratate dureroasa si nu vreau sa mai traiesc acele clipe din nou. Dar azi mi s-a intamplat ceva uimitor. Am simitit o parte din tine in suflteul meu. Partea lipsa pe care ti-o dadusem pe veci tie a fost inlocuita cu o particica de la tine. Bellyshor m-a ajutat sa realizez ca tu vei intotdeauna langa mine si ii sunt recunoscatoare. Stiu ca atunci cand vei vedea scrisoarea ma vei certa ca am riscat atat de mult, dar nu am mai putut rezista. Te rog nu ezita si trimite-mi inapoi o scrisoare prin Twig.

Cu multa dragoste, Rose, surioara ta.

P.S. : I miss you!

Infasura sulul si il lega cu un firisor argintiu de matase si porni spre Hambarul Bufnitelor impreuna ca Bellyshor care o tot intreba daca e bine ce face...