Intalniri surprinzatoare

[Alice Morris]

Alice observã cã imaginea apãrutã în oglindã o tulburã pe Isabella. Se ridicã în picioare ºi urmã pe Isa cãtre geam.
-E o noapte foarte frumoasã nu crezi? zise Alice încercând sã o distreze pe Isa. Ce s-a întâmplat?
-Nimic, rãspunse Isa încercând sã-ºi alunge gândurile. Ai dreptate. E o noapte frumoasã. ªi încã îmi eºti datoare...
-Cu ce? întrebã Alice nedumeritã.
-Cu Împietritul lui Filch, cum adicã cu ce?
Fetele izbucnirã în râs.
-Putem oricând sã-l rugãm pe Peeves sã-i facã ceva lui Filch, rãspunse Alice printre hohote de râs.
-Da, dar n-ar fi la fel de amuzant, zise Isa gânditoare.
Alice era fericitã cã Isa nu se mai gândea la lucruri triste dar nu zise nimic. Vroia ca prietena ei sã rãmânã fericitã.
-Deci, mergem? întrebã Isa încercând sã-ºi alunge gândurile.
-Unde? întrebã Alice alarmatã.
-Sã dormim, unde altundeva? rãspunse Isa sarcasticã. Logic cã vreau sã mergem sã-i facem ceva lui Filch.
-Isa, nu, poate fi periculos! Gândeºte-te puþin! Vrei sã fii exmatriculatã?