O întâlnire neaºteptatã

[Alice Morris]

Esenþa de frãsinel îºi fãcuse efectul. Rana nu mai era atât de profundã ºi nici atât de dureroasã. Bell îºi reveni iar Alice se uita acum la expresia feþei lui Myrtle încercând sã anticipeze ce urma sã spunã. Nu vroia ca fantoma sã o jigneascã din nou pe Bell.
-ªi bãnuiesc cã vii de la Ierbologie, de ai mâinile murdare, zise Alice încercând sã schimbe subiectul.
-Da, a trebuit sã replantãm niºte plante cãrora nici nu le pot pronunþa numele. Tu de unde vii? Cum de te-ai lovit?
-Pãi am ieºit de la ora de Farmece ºi când am trecut prin dreptul uºii, era apã pe jos ºi am alunecat. ªi a trebuit sã intru sã-mi ud batista. ªi, am dat de...Myrtle, zise Alice abþinându-se sã nu o jigneascã pe fantomã. Bell observã ºi zise puþin amuzatã:
-Myrtle e de treabã. Uneori, adãugã declanºând râsete. Doar cã uneori nu ºtie când sã-ºi þinã gura...
-Vezi cã te aud! strigã Myrtle ieºind dintr-o cabinã de toaletã.