O seara de Primavara

[Rosalinda Chang]

''Asta e bine de stiut''am rasuflat usurata.
''Altceva ce vrei sa mai stii?''
''Pai, despre...sirene?...chiar exista?''
''Da, dar nu sunt felul acela de sirene de care stii tu, nu sunt intruchiparea frumusetii, ele de fapt protejeaza o comoara, daca cineva se aproprie prea mult de comoara, sirenele intra in actiune.''
''Uau! infricosator!''
''Asa este.''
Ne-am asezat amandoua pe un bustean si admiram apusul de soare, era infricosator din cauza padurii intunecate, dar avea un farmec aparte. Am observat ca se apropia o furtuna destul de urata.
''Se pare ca va ploua la noapte'' am spus eu.
''Aha! mai bine am pleca inainte sa ne prinda ploaia.''
''Dar norii sunt departe, pana vor ajunge aici va trece o vesnicie''
''Nu fii chiar atat de sigura, vantul se inteteste, in aproximativ 20 de minute va ajunge aici si in plus va fi periculos daca nu plecam chiar aum.''
''Chiar acum?''
''Da, chiar acum. Sa mergem.'' Tora se ridica de pe bustean si a luat-o inainte.
''Hai, asteapta-ma.'' M-am ridicat si eu, incercand sa o ajung din urma.