Cumparaturi buclucase

[Bell Evans]

"-Felicitari, copii, ati facut o treaba minunata".
"-Asa este, suntem cu adevarat mandri de voi" spusera si Pestii.
"-Din pacate, noi va vom parasi acum, misiunea noastra de a va proteja s'a incheiat. Si nu uita, micuta Bell, daca vei avea vreodata nevoie de noi, sopteste'i insignei de diamant ce infatiseaza zodia Pestilor" spuse Racul.
Cele doua statui disparura cu un mic pocnet , iar cei doi ramasera in sufragerie alaturi de Rose si bunicii lor.
"-Copii, cred ca e timpul sa va culcati" murmura bunicul.
Rose casca prima, asa ca se indrepta cu pasi repezi spre camera de la etajul I. Bunicii urcara si ei treptele incetisor, dar Bell si Stefan ramasera in sufragerie.
"-Iti dai seama ca in ultimele 24 de ore am mers in Coreea si in Thailanda?" intreba Stefan, razand.
"-Mda, si ca aproape am murit" completa Bell.
"-Acum, avem toate oglinzile. Avem evantaiul di bastonul, ne lipsesc umbrela si ceasul" murmura Stefan.
"-Dar umbrela aceea era falsa, nu?" spuse Bell, amintindu'si de umbrela-portal.
"-Da, asa este, dar noi avem nevoie de cea adevarata" zise Stefan.
"-Intrebarea este, unde gasim noi o umbrela care sa fie cheia oglinzii de foc? Si un ceas care sa fie cheia oglinzii de pamant??" intreba Bell, usor exasperata.
"-Nu te agita asa, hai sa ne gandim" murmura baiatul.
Bell se ridica incetisor si merse la fereastra. Razele soarelui se inecau intr'un decor indigo, iar perdeaua de nori cenusii anuntau venirea noptii. Simtea nevoia unei guri de aer curat, dupa toate catacombele din Coreea.
Pleca afara, incercand sa nu faca prea mult zgomot. Se aseza langa aceeasi tufa de trandafiri unde statu si ultima data, dar de data aceasta nu putu adormi. Ramase asa, intr'o stare de amortire totala, pana cand cativa stropi de ploaie o trezira la realitate. O data cu raceala picurilor nenumarate, lui Bell ii veni si rezolvarea solutiei misterului umbrelei. Fugi repede in casa, unde il gais pe Stefan asezat pe acelasi fotoliu, si se aseza langa el.
"-Stiu unde putem gasi umbrela!" zise ea.
"-Unde?" intreba Stefan, usor mirat.
"-Pai, ai nevoie de o umbrela intr'un loc unde ploua mult, nu? Si care e cel mai umed loc de pe Terra?" intreba Bell.
"-Pai, in India??" raspunse Stefan.
"-Stai asa" murmura Bell. Lua cartea de pe masuta de langa ei, pe care o citea bunicul in noaptea de dinainte de plecarea lor la Durmstrang si citi titlul de pe coperta:Cherapungi~polul ploilor. "Asta e!" spuse ea, victorioasa.
"-Ura, bine ca nu e Coreea din nou!!" replica Stefan, vesel.
"-Dar cum ajungem in India? Si cum ramane cu Hogwarts?" intreba Bell, inabunsindu'si un cascat.
"-Vorbim maine dimineata, acum hai sa ne culcam, Bellyshor, suntem obositi" propuse Stefan.
Mersera impreuna in camerele lor. Bell deschise usa incetisor, incercand sa nu o trezeasca pe Rose. Aceasta dormea linistita in patul ei, sforaind incetisor. Bell o inveli cu plapuma, dupa care isi lua si ea pijamaua de pe marginea patului. Albastra sopti ea, multumita ca bunica lui Stefan nu ii daduse una roz. Se baga sub plapuma, iar patul cald o purta pe bratele unui vis frumos.
Era din nou la Hogwarts, alaturi de prietenii ei, iar bunicul ii era profesor de Farmece. Totul era perfect, pana cand un nor de praf negru se abatu peste domenii, iar soarele slabit nu mai reusea sa aduce zambete pe chipul nimanui. Vazand ca intunericul persista, bunicul veni intr'o seara in camera lui Bell din Turnul Cercetasilor, si ii spuse:
"-Bellyshor, orice s'ar intampla, sa nu renunti la cautarea obiectelor magic. Pacea in intreaga lume depinde de tine si Stefan, fiti curajosi!".
"-Iti promit bunicule" sopti Bell, revenind in patul din casa bunicilor prietenului sau.
De dimineata, bataia razelor caldute ale soarelui o trezira. Se ridica putin ametita, si se uita spre patul lui Rose. Era gol!
"-Nu se poate asa ceva!!" tipa ea, coborand in fuga la parter. In bucatarie, Stefan si bunicii lui stateau la masa mare.
"-Rose unde e?" intreba speriata fata.
"-S'a intors la Hogwarts, iti transmite mii de salutari si imbratisari" spuse Stefan, zambind.
"-Nu pot sa cred, de ce nu m'ati trezit??" riposta Bell.
"-Era ora 4 dimineata abia am trezit'o pe ea" spuse bunica.
"-Haide, vin'o sa mananci si sa ne mai povestesti despre calatoria ce va urma in India" zise bunicul, cu un zambet jucaus..