O întâlnire neaºteptatã

[Alice Morris]

-Da, halal prietenã mi-am mai gãsit, începu Myrtle sã þipe la Bell. ªtii doar sã râzi de mine! Tu ºi mica ta prietenã! De ce nu vã luaþi de mânã ºi plecaþi din baia mea?
-Stai puþin! zise Alice pierzându-ºi cumpãtul. Nu e baia ta, ci a tuturor. Bãnuiesc cã dacã vine dna directoare o sã o dai afarã ºi pe ea?
-Alice calmeazã-te! Zise Bell uimitã de curajul astropufei. Nu te lua la ceartã cu ea, te rog!
-Bine, dar sã fie clar cã mã opresc doar pentru cã m-ai rugat tu, zise Alice încercând sã se calmeze.
-Apreciez, zise Bell puþin sarcasticã.
-E spre binele tãu oricum! zise Myrtle evident furioasã cã nu avut ocazia sã-i rãspundã lui Alice. N-ai vrea sã te cerþi cu o fantomã ca mine!
-Ba chiar aº vrea, dar n-o s-o fac. ªi ºtii de ce?
-Ia uimeºte-mã!
-Pentru cã i-am promis prietenei mele, ºi eu ºtiu ce e aia prietenie. Spre deosebire de alþii din aceastã baie.
-Alice..., zise Bell, mi-ai promis cã te opreºti!
-Dar mã enerveazã. ªi nu mã pot abþine...mã cunoºti doar!