Impossible dreams

[Bell Evans]

Bell se ridica din fata oglinzii, indreptandu'se spre fereastra. Miile de felinare sraluceau fericite, in umbra noptii intunecate. Una mai tare ca celelalte. Bell ramase mult timp privind'o, furata de frumusetea ei. Nu stia de ce, dar o fericire bizara ii puse stapanire pe suflet. Imaginea stelutei ce stralucea cu toata forta, mai tare ca oricare alta, pe un cer pictat in nuante intense de indigo ii dadea sentimentul ca minunile naturii merita a fi admirate. Mai mult, bunicul ei ii povestise mai de mult, cand era mica, despre sufletele oamenilor, care o data trecute in randul spiritelor, se adapostesc intr'o stea pe bolta nemarginita a universului.
Fu curand trezita din visare de un murmur de pe hol.
"-Cine o fi??" intreba ea, alarmata.
"-Nu stiu, dar nu cred ca ar fi bine sa ne gaseasca aici" raspunse Anaella.
"-Se presupune ca noi ar trebui sa dormim in patul din Turnurile noastre, nu sa umblam noaptea pe coridoare. Putem avea probleme" zise si Alice.
"-Faceti liniste" adauga Bell. Se simtea vinovata, in fond, ea ajunse prima aici. Ea era cea mai mare, deci trebuia sa fie si cea mai calculata. Curand, murmurul de voci se stinse, iar usa scartai incetisor. O bagheta aprinsa se ivi prima, iar posesorul ei intra in camera obscura, cu imaginea reflectata in Oglinda lui Erised..