Nimic mai mult decat putina liniste..

[Alice Morris]

-Bell! Eºti aici? întrebã Alice cãutându-ºi prietena. Din fericire,aceasta rãspunse:
-Alice, cât mã bucur cã eºti tu! Credeam cã nu mai scap de coreana sorã-mii.
-Poþi sã stai liniºtitã! Dragoº te-a strigat, ºi a vrut sã fugã dupã tine dar eu le-am propus sã ne întoarcem în camerã ºi sã vin eu sã te caut. Ca sã ºtiu unde sã îi gãsesc. Deci, vrei sã vii sau sã rãmâi aici?
-Nu ºtiu, tot ce ºtiu e cã vreau liniºte!
-Pot sã tac, ºopti Alice fãcând haz de necaz.
-Nu e vorba de asta, zise Bell puþin amuzatã. Vreau liniºte sufleteascã, dacã mã înþelegi....
-Ahhh, aº putea sã te ajut,zise Alice serioasã, aºezându-se pe canapea. Sigur, dacã vrei. Dacã vrei sã vorbeºti despre cum te simþi, sunt un ascultãtor destul de bun.
Atunci Bell ridicã ochii, privi în cei negri ºi migdalaþi ai lui Alice ºi zise: