Excursie la Beauxbutons

[Dragos Diggory]

Soarele se abandona in valurile oceanului, care se vedea in departare tintuit in raze de foc. Cerul avea o culoare sangerie, reflectand durerea pamanteasca.
Dragos se plimba singur pe domeniile castelului, invaluit in mii de ganduri. Un chip vesel, o strangere de mana ferma, o voce ca un clopotel, niste ochi verzi ce il priveau suspiciosi. Prea multe idei deodata, care il bulversau. Isi aduse aminte de un vechi proverb – Norocul traieste si va trai alaturi cu Vremea, nemuritoare ca si el- pe care il gasise intr-o carte in copilarie. Atunci nu-i daduse nicio importanta, la mintea pe care o avea. Insa acum, dupa tot ce s-a intamplat, realizase intelesul ce se afla dincolo de cuvintele obisnuite. Distras si neobservand unde merge, o vazu pe Bell iesind din hambarul bufnitelor si asezandu-se sub un copac. Ii tinea umbra, in acea zi de vara calduroasa. Razele asfintitului se jucau in parul ei, iar pielea avea o stralucire ca de perla sidefata. Nu vroia sa mearga la ea, stia ca nu el e persoana pe care vrea sa o vada in acel moment. Insa se indrepta spre un copac din apropiere, ferit de ochii fetei. Se aseza cu capul sprijinit de trunchiul masiv si inchise ochii. Dupa lungi secunde de nerabdare, intoarse capul si arunca o privire spre Bell. Se pare ca adormise. Respiratia ii era abia observabila, iar pleoapele se odihneau peste ochii sclipitori. Probabil visa ceva frumos deoarece un zambet cald i se intiparise pe chip.
“-Hey ce faci aici??” intreba o voce cunoscuta. Era Tora, prietena lui Bell.
“-Eu, aa, stateam” mormai Dragos, vizibil deranjat.
“-Pot sa stau si eu? Bell doarme din cate se pare” spuse fata, asezandu-se langa el.
Dragos o privi nedumerit. Privirile ii cazura pe chipul ce il privea curios, iar ochii scanteietori aveau sclipiri de inteligenta. Era si ea foarte frumoasa, ca toate Cercetasele. Dar totusi, fata care se odihnea pe partea cealalata era deja intiparita in mintea lui.
Tora arunca priviri spre Bell, nehotarata daca sa mai stea acolo sau sa mearga sa-si trezeasca prietena. Se ridica si porni cu pasi repezi spre Bell.
“-Hey, doar nu vrei sa o trezesti!!!” protesta Dragos.
“-Dar se insereaza” se planse fata.
“-Las-o sa mai doarma putin, si o trezim dup-aia daca nu se trezeste singura” zise baiatul, in timp ce revenea langa copacul sub care se asezase la inceput. Tora il urma, bombanind incet.