Excursie la Beauxbutons

[Bell Evans]

Bell ramase surprinsa cand auzi spusele Torei. In fond, ce vina avea ea ca sentimentele pentru Dragos nu erau aceleasi ca ale lui.
"-Tora, nu am pentru ce sa te iert, nu e vina ta. Pot spune ca doar eu sunt singura vinovata in toata situatia asta" murmura Bell, incercand sa nu dea frau liber lacrimilor ce se adunara in ochii ei.
"-Dar eu am inteles gresit. Si te'am pus intr'o situatie incomfortabila" sopti Tora, cu privirile indreptate spre podeaua lucioasa.
Bell se ridica si merse langa ea. Ii ridica fata spre a ei si se uita in ochii mari si uimiti:
"-Nu te invinovati tu pentru ceva ce nu ai facut. Dragos tine la mine, dar eu il vad ca pe un simplu prieten, si nimic mai mult" spuse cercetasa, pe un ton plin de sinceritate.
"-Deci el tine la tine, nu?" intreba Tora cu o nuanta de curiozitate in glas.
"-Da, mi'a spus'o mai demult, cand eram la Hogwarts. Si eu i'am raspuns ca il apreciez foarte mult pentru ceea ce este, dar doar ca pe un bun prieten si nimic mai mult" murmura Bell, indreptandu'si privirile spre fereastra. Se ridica incetisor si se apropie de geamul fumuriu. Afara, noaptea imbraca domeniile intr'un vesmant intunecat.
"-Cred ca e aiurea sa fi in situatia ta" spuse Tora, iar Bell isi intoarse privirile spre ea.
"-Da, e foarte ciudat" ofta Bell incetisor. Era tarziu, nu vroia sa o intristeze pe Tora.
"-Merg sa fac un dus" spuse fata, iar Bell ramase singura. Isi lua pijamaua, se pieptana dupa care se baga in pat. Se ghemui pe o parte si incerca sa adoarma, cu lacrimi calde curgandu'i pe obrajii palizi. Se simtea oribil..