Si totusi...

[Dragos Diggory]

Dragos se apropie incet de ea, neavand puterea sa o priveasca direct.
"-Am fost pana in Hambarul Bufnitelor" spuse el, cu privirile tintite pe o crapatura din marmura alba.
Simti ca Bell se apropie de el, iar o mana rece ii ridica fata.
"-Sper ca nu esti suparat pe mine" murmura ea.
Poftim?!?? Tot el sa fie suparat.
"-Cred ca tu esti cea suparata, eu nu am de ce sa fiu" spuse baiatul.
"-Am inteles ca ai gresit, dar ti-ai cerut scuze. Si fiecare merita o a doua sansa. Nimeni nu e perfect" incepu Bell, dar Dragos o luase intr-o imbratisare calda.
"-Chiar ma ierti??" intreba el.
"-Daca imi dai drumul da" chicoti fata, iar zambetul larg i se intinse pe tot chipul. Cum sa nu ai grija de un asemenea ingeras.
"-Nu crezi ca ar trebui sa te culci?? E foarte tarziu" ii sugera baiatul.
"-Ai dreptate" murmura fata, indreptandu-se spre turnul ei.
"-Pai, noapte buna atunci" ii spuse Dragos, zambind.
"-Noapte buna" ii spuse si Bellyshor, urcand scara.