Impossible dreams

[Bell Evans]

De Bell, care se ridica brusc. Suficient! murmura ea, incercand sa nu para prea vizibila dezamagirea din inima ei.
"-Bell??" intreba Alice, alarmata.
"-Nu s'a intamplat nimic" o linisti cercetasa.
"-Sigur, Bellyshor???" intreba si Dragos.
"-Foarte sigur" raspunse fata, intorcandu'se spre fereastra. Deschise geamul care scartai incetisor, si lasa aerul rece al noptii sa'i racoreasca gandurile. Cerul plumburiu decora peisajul cu norii cenusii ce alunecau repede de'a lungul Padurii Interzise. Stelele erau inghetate in timp, stralucind incet. Le lipsea ce era mai important~centrul universului lor, Luna. Brusc, Bell isi aduse aminte de un citat pe care il intalnise in cartea ei preferata: Dacã totul ar pieri ºi n-ar rãmâne decât el, eu aº continua sã exist; iar dacã totul ar rãmâne ºi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaºã lume strãinã mie ºi mi s-ar pãrea cã nu mai fac parte dintr-însa..
In acel moment realiza ca in lume fiecare are nevoie de cineva care sa ii fie alaturi, care sa'i impartaseasca sentimentele si sa fie mereu alaturi. Ca cineva trebuia sa aibe grija de persoana iubita, indiferent de situatie, pentru ca la randul lui va avea parte de protectia si dragostea celuilalt. Un nou val de ganduri ii inundara mintea, amintindu'si toate cele petrecute in ultimele luni la Hogwarts. Timpul ii schimbase pe toti, uni devenisera mai buni alti mai rai..Cert era ca nimeni nu scapase de amprenta dureroasa a schimbarii. Iar acceptarea ei era mai mult o lupta pierduta de la inceput decat un triumf al resemnarii.
In spatele ei, Alice si Anaella se ridicara, in timp ce Dragos se apropie de fereastra..