Impossible dreams

[Bell Evans]

"-Stiti, mi'e foarte dor de bunicul meu" sopti in cele din urma cercetasa.
"-Te credem" murmura Anaella, apropiindu'se si imbratisand'o.
"-Bellysor, bunicul tau nu ar vrea sa fi trista din cauza lui" spuse Dragos, iar Bell isi ridica privirile spre el.
"-Mi'am adus aminte de verisoara mea cand tu ai pomenit de bunicul tau" spuse Alice, privind in oglinda lui Erised.
Bell se intoarse in fata oglinzii si o cuprinse de dupa umeri pe astropufa, ignorand imaginea batranului ce zambea de dincolo de sticla fumurie.
"-Va fi bine" ii murmura ea.
"-Stiu" sopti Alice, si doua lacrimi cazura pe podeaua prafuita.
Dragos se intoarse spre Bell, intreband'o din priviri daca se simte bine. Ii confirma cu o miscare scurta din cap, in timp ce Anaella se uita pe geam.
Fata pleca din fata oglinzii, chipul zambitor al bunicului amintindu'i ca eternitatea in care intra cei dusi de pe lume, e viata fara margini, iubire fara sfarsit si fericire deplina..