Cand soarele apune pe vecie

[Matt I. River]

"Deodata un gand i se strecura in minte iar emotiile il facura sa inchida ochii. Nu se asteptase sa se imprieteneasca atat de bine cu atat de multa lume. Bell, Isa, Alice si Nate erau ca o familie pentru el. In timp ce se gandea cat de norocos este se auzi un zgomot de dupa usa pe care cei doi cercetasi intrasera.
-Repede, spuse Ichi in soapta. Vino dupa mine.
O lua de mana pe Bell si incepura sa alerge speriati printre armuri.
-Dar unde mergem? intreba fata ingrijorata
-O sa vezi.
Ajunsera intr-un loc unde armurile erau mai rare. Ichigo, murmurand in sinea lui, cauta o anumita armura.
-Aici e! spuse el intr-un final atingand cu bagheta armura care se deschise ca o usa.
-Wow! exclama Bell surprinsa. Cum de ai stiut?
-N-avem timp. Trebuie sa ajungem cat mai repede in turnul nostru.
Alergand in continuare prin pasajul secret se trezira in fata Marii Sali. Urcand repede scarile ajunsera intr-un final in fata portretului Doamnei Grase care din fericire era treaza.
-Broscute de ciocolata, spuse Ichi intrand repede pe gaura din portret.
Ajunsi in camera de zi se trantira amandoi in fotoliile din fata semineului unde scanteiau cativa carbuni gandindu-se la recenta lor peripetie si la ce noroc aveau ca erau prieteni..."