Wake me up before I die
|
07 May 2010, 20:36
Post: #150 |
|||
|
|||
Capitolul 17-11:50 PM
Totul s-a intamplat atat de repede,nici macar nu am avut timp sa reactionez.Totul a devenit negru.Al naibii de negru si de dureros. Eram blocata in propriul meu trup,nu reuseam sa il controlez… Eram pierduta,iar ceata ce isi croia loc in mintea mea era atat de apasatoare….argintie si aburinda.Nu puteam vedea in spatele ei. Stiam ca singurul lucru pe care il doream era sa nu mor in timp ce rataceam prin ceata.Ma simteam ametita…si simteam nevoia sa renunt... O unda de furie mi-a trecut pe sina spinarii.Cum puteam sa ma dau batuta asa de usor? Nu stiam de ce,dar corpul meu dorea cu ardoare sa mearga mai departe. Mi-am amintit rapid de tot ce mi s-a intamplat in ultimele 24 de ore.Mama mea,iubitul meu,prietenii mei, alti oameni nevinovati pe care nu ii cunosteam,au murit.Ucisi de cineva. Cineva care acum vroia sa ma omoare pe mine…. Un val de adrenalina m-a impins rapid spre realitate. Prima oara am sesizat durerea sfasietoare din umar.Apoi mi-am dat seama ca nu-mi puteam misca mainile fiindca imi erau legate la spate. Am tras disperata de legaturi,insa fara nici un rezultat. M-am uitat in incaperea necunoscuta.Parea o cabana din lemn in care erau doar o pereche de scaune,o masa si un televizor cu DVD player.Casuta micuta nu avea ferestre,doar o usa invechita. Simteam adierea brizei marii si m-am intrebat unde eram. Chiar atunci,barbatul care aproape ma omorase intra pe usa,urmat aproape de… “-Brielle”,am zis eu socata.”Ar..trebui..sa…fii…moarta…” Era imposibil sa se intample asa ceva. Fata cu ochi verzi si reci s-a intors spre mine si ma privi cu o urma de triumf.Rochia alba si lunga care o purta matura podeaua delicat.Brielle era acum diferita…avea fata mai palida si colturile gurii s-au indoit a dispret si sete de sange. Peste tot simteam in aer furie si razbunare. Fata zambi satisfacuta de efectul care l-a produs si mi-a zis: “-Ar trebui…dar totusi nu.Sunt in viata.” M-am uitat ingrozita la ea si am tipat: “-Nu e posibil!Ti-am vazut cadavrul,,erai moarta!” Brielle si-a dat jos o scama de pe rochie si a soptit: “-Ah..ai inteles total gresit.Tot ce ai vazut a fost sangele fals de pe mine.Nu ai putut practic sa verifici daca mai eram in viata,fiindca am avut grija eu de detaliul acesta.Dar…lucrurile mai importante mai intai.Ce parere ai de rochie?” Brielle facu o pirueta gratioasa si se uita incantata la mine.Eu…nu mai eram in stare sa vorbesc. “-Rochia e a Isadorei”,zambi ea.Frumoasa,nu-I asa?” Clar,vroia sa faca sfarsitul cat mai dureros cu putinta. “-De ce i-ai omorat pe toti…?”am soptit eu. Fata se incrunta si spuse: “-Ah, Aileen,nu acum.Brad,cat e ora?”il intreba pe barbatul de langa ea. Acesta se uita la ceas si zise: “-11:50.” Brielle ranji din nou,uitandu-se la mine cu ochii ei verzi: “-La miezul noptii..iti promit ca vei afla totul,Aileen.” “-De ce la miezul noptii?”am intrebat eu incurcata.”E cel mai prielnic moment ca sa omori o persoana,sau ce?” Fata izbucni in hohote de ras. “-Nu, prostuto!Peste 10 minute va fi ziua ta de nastere!Trebuie sa o sarbatorim cum trebuie,nu crezi?” M-am uitat din nou la ea si mi-am dat seama ca moartea mea va fi cumplit de dureroasa. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ V-a placut? O intrebare in plus...cum vreti sa fie sfarsitul ficului?Happy(in limitele normalului )sau unhappy? Astept pareri...si mai multe comentarii Nu pun next daca comenteaza numai Bellatrix si Rose
and the crashes are heavy for a sinner like me ~
![]() ![]() You're too pretty for your own good. That's why you destroy everything you touch. Love you, Bells.
|
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|