Excursie la Beauxbutons

[Bell Evans]

Bell plangea fara sa realizeze ca Dragos era acolo. Durerea era mult prea mare pentru a lua in seama si prezenta altora. Avea nevoie de sora ei si poate chiar mai mult de Stefan. Le ducea dorul ingrozitor, avea sentimentul ca lasase o parte din ea la Hogwarts. Nu mai suporta, vroia sa'i vada, sa'i imbratiseze si sa nu le mai dea drumul niciodata. Sa ramana asa, doar ei 3 pe vecie.
"-Bell?" murmura Dragos.
"-Scuze" bajbai fata, incercand sa scape de lacrimile care ii incetosau privirile.
"-Nu ai de ce sa iti ceri scuze. Era normal ca intr'un final dorul tau sa izbucneasca. Cred ca le simti lipsa foarte mult" sopti baiatul.
"-Enorm" murmura Bell, privind cerul decorat cu nori fumurii, ce alunecau incet, cu o miscare regeasca.
"-Dar curand ii vei revedea, va fi totul in regula. Pun pariu ca si ei iti simt lipsa" o consola Dragos.
"-Daca m'au uitat???" incepu Bell.
"-Nu fi copil, Bellyshor. Cum sa te uite?? Rose e geamana ta, cum sa te uite pe tine? Iar Stefan, ei bine, el nu are cum sa uite de tine asa usor" spuse baiatul.
"-Da, dar nu am niciun semn de la ei. Si simt ca innebunesc aici. Mi'e dor de inceputurile de la Hogwarts, de tot ce am facut in primele luni. De fericirea zilelor insorite petrecute alaturi de ei" sopti fata, valurile de amintiri plutind rasfirate prin mintea ei.
"-Te cred, dar daca plangi nu rezolvi nimic" ii zise Dragos.
"-Ma descarc" spuse Bell, indreptandu'si privirile spre zarile unde primele raze ale rasaritului mijeau la o geana purpurie. "Sti ce, mai bine plec" completa ea, ridicandu'se.
Cu pasi repezi, o lua spre castelul ce se ineca in lumina apusului. Vroia sa stea cu Tora, sa mai vorbeasca..