camera necesitatii

[Sophia Mason]

Nu era numeni pe coridoarele intunecate ale castelului. Probabil toti erau in cemerele de zi facandu-si temele.Sau nu chiar toti.
Sophia se plimba singura pe holurile de la etajul 7. Iesise din camera cercetasilor pentru a se plimba putin. Era noua si nu cunostea castelul asa ca tot ce putea face era sa hoinareasca.
Se opri in dreptul unei ferestre mari si privi cum soarele se ascunde incet dupa copacii din padurea interzisa.Era un peisaj mirific. Chiar daca nu parea genul de fata care sa fie impresionata de astefel de lucruri, ei ii placea foarte mult.
La cateva ore dupa apusul Soarelui Sophia statea in acelasi loc. Nu se putea ridica, statea si se gandea intruna la fratele ei care a murit in timpul unui duel.Atat de mult ii placea sa priveasca apusul impreuna, dar acum nu mai era cu putinta.
Cateva lacrimi argintii ii aparura in coltul ochilor cand auzi pe cineva mergand pe hol. Era de mult trecut de ora stingerii si nu ar fi trebuit sa se afle pe coridor asa ca se ridica si da sa fuga. Cand se intoarce vede pe peretele din spatele ei o usa mare din lemn masiv pe care nu-si aminteste so fi vazut inainte. Pasii de pe hol sunau din ce in ce mai tare asa ca deschise usa si intra fara sa faca nici un zgomot.
Camera era foarte ciudata. Era prea mica pentu a fi o clasa si prea mare pentru a fi un dulap de maturi.Inauntru erau doua scaune si o masuta mica. pa masuta erau cateva prajiturele.
-O, prajituri. Chiar imi era pofta. Sper ca nu se supara numeni daca iau si eu una, vorbi Sophia cu ea insasi
Obisnuia sa faca asta des, pentru ca nu prea isi facuse prieteni.
Dupa 5 minute de asteptere hotari sa iasa pentru ca era sigura ca nu mai e nimeni pa hol. Deschise usa incet si iesi tiptil. Dar se pare ca se inselase.
In spatele ei pe hol era o silueta neagra si inlata....


Ooc: primul meu rpg. Il rog pe cel care va poata dupa mn sa nu ma certe prea tare