camera necesitatii

[Sophia Mason]

Asteptand sa afle cui vroia Ichi sai ofere artificiile drept cadou, Sophia incremeni. In ochii baiatului vazu ochii fratelui ei mai mare. Albastri si timizi dar in acelasi timp intelepti si curajosi. intrase intro stare foarte ciudata de euforie, parca sar fi aflat iarasi cu fratele ei pe un camp privind apusul. Cand iesi din acea stare, parca tresari si incerca sasi revina.
-Si pentru cine era cadoul? intreba ea incercand sa uite acel moment si stapanindu-si lacrimile.
-Ei, nu mai conteaza. Ce spuneti ne intoarcem in turn sau ne mai plimbam putin pe aici? intreba Ichi devenind ditrodata iarasi vesel si nepasator.
-Tu ai vazut cat e ceasul? intreba Bell aratand un ceas prafuit din mormanul de vchituri. Maine trebuie sa ma trezesc devreme, si tu vrei sa mai stai aici in praful asta?
Desi nu vroia,Ichi hatari sa mearga si el in turn sa doarma si astefel cei trei iesira din camera necesitatii si se dusera spre turnul cercetasilor.
Pe drum , Sophia il intreba pe Ichi:
-tu o cunosti pe sora mea? e Alice din anul IV de la astropufi.
-E sora ta? Acum inteleg de ce imi pareai asa cunoscuta, semanati, zise el intrun fel in care numei el putea sa zica. Da, ma inteleg foarte bine cu ea.
Cand ajunsera in dreptul portretului Doamnei Grase, acesta dormea. Bell incerca sa o trezeasca fara sa faca prea mult zgomot, dar asta nu se putea caci imediat ce sa trezit, doamna Grasa a tipat din toti palmanii.
-Mai incet va rog, o implora Bell. Noi suntem
Atunci Sophia dcoase bageta si sopti "lumos". Doamna grasa ii recunoscu si ii lasa sa intre. Dupa ce au inrat.....




ooc: Ichi sper ca nu te superi ca am reluat ultima parte de la tine, am vrut sa descriu momentul dintrun punct de vedere diferit