camera necesitatii

[Bell Evans]

Bell ramase sprijinita de copacul noduros, amintindu'si toate intamplarile ce ii facusera viata mai frumoasa. Nu putea sa le uite, si nici nu vroia. Dar simtea nevoia sa le retraiasca a doua oara, pentru ca avea impresie ca se schimbase prea mult. Nu mai era vechea Bellyshor, care cutreiera coridoarele Hogwarts'ului noaptea, alaturi de prietenii ei..
In ultimul timp, devenise mai retrasa ca niciodata. Prefera sa ramana singura ore in sir, sa isi aduca aminte cu jind de zilele trecute, care nu se vor mai intoarce niciodata. Dar pentru ce? Cu ce folos statea ea acolo, privind viata cum trece pe langa ea? Nu stia raspunsul la intrebare, vroia doar sa ramana singura, cu amintirile ei dureroase dar placute in acelasi timp.
"-Eu cred ca merg inapoi in Turn, mai am de completat eseul pentru Potiuni" spuse cercetasa, ridicandu'se de langa prietena ei.
"-Ok, eu mai raman putin" raspunse Sophia, privind'o mirata.
Porni cu pasi mici spre intrarea castelului. Nu vroia sa paraseasca razele calde ale soarelui bland si sa se izoleze intre peretii cenusii din castel, dar starea ei de spirit nu semana deloc cu atmosfera vesela.
Ajunse in fata usilor de lemn masive care stateau deschise si pasi inauntru. Raceala marmurii ii trimise fiori mici in tot corpul, dar ii ignora indreptandu'se spre etajul VII. Vroia sa fie in Camera Necesitatii, sa rememoreze trecutul si sa incerce sa'l uite, sa pastreze doar amintirile frumoase.
Ajunsa la etajul respectiv, trecu de cateva ori prin fata peretelui gol, dorindu'si o incapere linistita. Usa se materializa numai-decat, iar fata se grabi sa intre in lacasul ei linistit. In fata i se infatisa o camera mica, frumos mobilata, in stil medieval. Se aseza incet pe canapeaua din stofa rubinie si isi lasa capul pe spate. Lasa somnul amintirilor sa o invaluie incet-incet, dar fu intrerupta de zgomote de pe hol..