The last chance

[Bell Evans]

Capitolul 3 – Promisiuni

Un apus de vis. O imbratisare plina de siguranta, un sarut nevinovat si o strangere afectuoasa de mana. E tot ce ascundea lumina blanda a amurgului ce se intindea peste zarea de argint..
Eu si Dane eram de aproape o saptamana impreuna, si totul mergea perfect. Parca am fi fost facuti unul pentru altul. Bratele lui erau locul meu de adapost, indiferent ca ar fi fost zi sau noapte, iarna sau vara. Credeam ca va fi mereu alaturi de mine.
Insa de fiecare data cand se intalnea cu gasca lui de prieteni, acestia incepeau sa rada. Ma intrebam daca radeau de mine sau de faptul ca eram impreuna?! Chiar il rugasem pe el sa’mi spuna, dar Dane ocolea de fiecare data raspunsul.
Insa acea seara era perfecta, nu putea nimeni sa’i strice farmecul. Impreuna cu Ashley si Dane am mers in poenita noastra, in care ne intalneam la fiecare sfarsit de toamna si avra pentru a ne spune dorintele ce aveau sa se implineasca pe parcursul anului. Dar absenta indelungata a lui Josh incepea chiar sa ma ingrijoreze. Nu rata in niciun an acest mic ritual magic, care ne unea prietenia mai mult.
Ashley imi intrerupse sirul gandurilor, indreptandu’se vioaie spre trunchiul doborat de copac, unde salasluiau initialele noastre. Atinse micutul A cu mana, in timp ce inchise ochii si lasa un zambet sa ii inunde fata. Puteam sa jur ca isi dorise sa intalneasca si ea marea dragoste. Si sincer, chiar si eu vroiam asta. Uneori ma simteam prost cand ma gandeam ca ea nu are pe cineva care sa’i spuna cat de mult inseamna pentru el. Dar poate in acest an, viata se va schimba si pentru ea. Stateam si ma intrebam, cum Dumnezeu nu se gasea cineva care sa’i placa si ei?! Adica, erau o gramada de baieti draguti in liceu, si in tot orasul. Iar ea era incantatoare: inalta, supla, cu un par blond si bogat lasat pe spate, ochii verzi si stralucitori, mereu cu o expresie vioaie. Puteam sa ma consider banala pe langa ea, dar totusi..
Fu randul lui Dane sa isi puna o dorinta. Imi lasa mana sa cada prin aerul strapuns de parfumul florilor salbatice, in timp ce atinse timid scoarta cenusie. Un zambet jucaus i se intipari pe fata, dupa care se intoarse serios la mine.
“-Randul tau, Lisa” imi sopti Ashley, impingandu’ma spre copac.
Cu pasi sovaitori m’am indreptat spre trunchiul arcuit si am ingenunchiat langa el. Mi’am pus o singura dorinta~sa iubesc, si sa fiu iubita. Apoi m’am ridicat si am privit spre cele doua persoane care imi schimbau viata doar prin simplul fapt ca traiau alaturi de mine. Ashley ma lua in brate, chicotind, in timp ce Dane ma privi zambitor.
“-Acum unde mergem??” intreba Ash.
“-Pai, fetele hotarasc” se consacra Dane.
“-Propun sa mai stam aici, apusul e mirific” am soptit eu, asteptandu’le aprobarea.
“-Tot ce vrea ingerul meu” imi murmura Dane, in timp ce se aseza lenes pe pamantul umed si ma invita sa stau langa el. Am ramas in liniste, privind apusul magic ce se intindea peste zarea trandafirie. Imaginea merita sa fie memorata pe vecie in sufletele noastre. Era cel mai frumos moment al zilei dupa parerea mea, dar Ash zicea mereu ca dimineata reprezinta raiul ei - trezirea dupa o noapte intunecata, aparitia soarelui pe cerul proaspat inviorat..Dar mintea mea gandea altfel. Amurgul, momentul de trecere dintre zi si noapte, momentul pur si cristalin, in care totul se pregateste pentru parasirea luminii revigorante si primirea Luceafarului inghetat pe candelabrul albastru.
Telefonul lui Dane suna brusc, si acesta se ridica de lnga noi.
“-Dane?!” intreba Ashley, mirata.
“-Numai putin” spuse el, in timp ce vorbea repede la telefon. O urma de tensiune isi facu loc pe chipul sau, pentru ca mai apoi sa inceapa sa rada zgomotos. Cateva vrabii abandonate in tufisurile din imprejurimi ciripira deranjate.
Dane inchise telefonul si se intoarse spre noi.
“-Cine era?!” l’am intrebat eu, curioasa.
“-Niste prieteni, ma cheama la un fotbal diseara” imi spuse el, pe un ton cam fals. Nu stiam de ce, dar eram sigura ca minte.
Ashley rupse o violeta ce supravietuise stratului rece de bruma, in timp ce se ridica de langa mine.
“-Stiti, anul asta vreau sa fie diferit” murmura ea, cu gandurile departe.
“-Si va fi, iti promit!” o asigura Dane.
Si chiar va fi..

A doua zi, ne’am intalnit toti in curtea scolii. Fara sa vreau am observat absenta indelungata a lui Josh.
“-Hey, mai stiti ceva de Josh?!” am intrebat eu, sovaind.
“-Mie mi’a spus ca e plecat cu mama lui la un verisor in spital” imi striga Mike, peste umar. Cum era cel mai bun prieten al sau, nu vad de ce l’ar fi mintit.
“-A, ok. Mersi Mike” i’am raspuns eu.
Am intrat alaturi de Ash in clasa, in timp ce Dane ma tinea de mana. M’am asezat in banca si m’am intors spre locul lui Josh. Gol..un spatiu ce nu’l ocupa nimeni niciodata. Dar atentia imi fu intrerupta de altceva. Un elev nou tocmai intra in clasa, in urma dirigintelui. Nu am reusit sa’l vad prea bine din prima, pentru ca toate capetele curioase din clasa se intoarsera spre el.
“-Saracul baiat, se holbeaza toti la el” i’am soptit eu lui Ashley, dar aceasta deja se indreptase spre catedra.
“-Luati loc, va rog” se auzi vocea profesorului, care tuna peste colectivul agitat
O liniste se asternu pret de cateva secunde, dupa care barbatul vorbi din nou:
“-Incepand de astazi, veti avea un coleg de clasa nou. El este Peter Collins si s’a mutat din orasul vecin. Sper sa’l primiti in colectivul vostru si sa nu avem incidente neplacute”.
Alte soapte se iscara in clasa, in timp ce Peter se uita atent la varfurile pantofilor.
“-Acum, va rog frumos sa ma scuzati. Am ora” spuse profesorul, iesind cu catalogul, grabit.
Ashley ma lua de mana si ma conduse numai-decat spre baiatul nou.
“-Buna, eu sunt Ashley Cudmore” spuse ea, zambindu’i dulce. Peter ramase cu gura cascata. Am chicotit in sinea mea: avea de ce. Ashley era foarte draguta.
“-Incantat, eu sunt Peter” spuse acesta.
Ash il analiza pret de cateva secunde : ochi verzi, par negru si carliontat, ten normal, corp atletic. Era pe gustul ei, ceea ce imi convenea de minune.
“-Buna” imi spuse el mie, trezindu’ma din micile fantezii pe care mi le inchipuisem intre prietena mea si noul venit.
“-Aaa, salut. Eu sunt Lisa Stryder” m’am prezentat, incercand sa nu ies prea mult in evidenta.
“-Incantat” spuse el, zambind.
Ne’am asezat in banci, iar Peter veni in curand langa Ash si o intreba:
“-Pot sa stau aici??” indicand spre locul lui Josh.
“-Sigur” spuse ea, stralucind de incantare.
Am inceput sa respir neregulat, enervandu’ma. Chiar daca Josh lipsea de atatea ori, nimeni nu’i ocupase locul. Niciodata! Si acum, venise domnul Peter.
Mii de ganduri mi se intipareau in minte, pana cand am ajuns sa ma gandesc daca sunt intreaga la cap. De ce ma gandeam eu la Josh cand il aveam pe Daniel ca iubit?! Si apropo de asta, Dane unde era ?
Am aruncat o privire fugara prin clasa, cautandu’l cu privirea, si l’am gasit la locul lui. Vorbea incet cu colegul de banca. Acesta incepu sa rada cand ma vazu ca ma uit spre el, dar Daniel imi adresa un zambet chinuit.
El ce mai avea?!?
_____________________
Nu e cine stie ce..
Sper totusi sa va placa