Cand afara ploua...

[Bell Evans]

Bell pasi pe peronul 9 si 3/4, incarcata cu bagaje. Cufarul ei se odihnea in caruciorul pentru bagaje, iar bufnita dormea linistita cu capul sub aripa in colivia ei.
Uitandu'se dupa chipuri cunoscute, intra intr'un carucior ce parea a fi abandonat in mijlocul peronului.
"-O, super!!" mormai ea, in timp ce Loly, bufnita, incepu sa ciripeasca suparata.
"-Ce s'a intamplat!?" intreba o voce slaba, din spatele caruciorului.
"-Aa, e al tau?!" o intreba Bell, rusinandu'se. "Credeam ca e abandonat aici, imi cer scuze, nu te'am vazut" murmura ea.
"-E si vina mea, nu trebuia sa stau jos tocmai aici" spuse fata, iesind de dupa carucior.
"-Esti in primul an?" intreba cercetasa, zambind.
"-Da" sopti fata, speriata.
"-Eu sunt Bell Evans, si sunt in anul VII la Cercetasi" spuse Bell, vioaie.
"-Eu sunt Samantha Hawkins si cred ca voi pica la Ochi-de-Soim, pentru ca toata familia mea a fost in aceasta casa" raspunse fata, zambind.
"-Incantata de cunostinta, Samantha" zise Bell, raspunzand la zambet.
"-Sti, nu cunosc pe nimeni aici" sopti fata, intristandu'se brusc.
"-Ma cunosti pe mine" chicoti Bell, apropiindu'se de ea. "Totul va fi bine, cum vom ajunge la castel, iti vei face multi prieteni" o asigura Bell.
Samantha o privi incurajata, lasand un mic zambet sa'i inunde chipul..