Cand afara ploua...

[Samantha Hawkins]

OOC: A fost rapid Fetelor, multumesc mult, dar in viitor evitati sa mentionati de chestii "prea personale" de-ale personajului, ca aveam niste planuri

Inca naucita, fata raspunse la intrebarile elevei din anul III ce isi zicea Sophia... "Ce tot am? ma comport de parca as avea 5 ani... iar fac impresia ca sunt timida" si-a spus in gand, dandu-si ochii peste cap deznadajduita. "Trec eu si peste asta"

Si ducandu-si bagajele mai intr-un colt in scopul asteptarii trenului, a urmarit pasii din ce in ce mai departati ai Sophiei. Yura, pisica ce a constituit animalul ales al fetei, parea sa aiba o anumita afinitate spre a-i simti sentimentele, caci incepuse sa-si frece afectuos capul de blugii noii sale stapane. Sau poate era din cauza rasei? Ce mai conta...
"Pisica profitoare, adauga Sam chicotind, ai banuit tu ca am nevoie de confort..." si spunand acestea s-a aplecat spre pisica, dar chiar atunci, a observat cum un carucior supra-incarcat se indrepta spre al sau.
"Oh, nu, stai, stai..."
Prea tarziu. O puternica zguduitura o zdruncina pe fata ce se ridica cu o mana frecand-usi capul.
"Hey, presupun ca nu sunt singura stangace de pe aici" a adaugat Sam, zambind usor ironic.

O super!! Mormai ea, in timp ce Loly, bufnita, incepu sa ciripeasca suparata. Parea sa nu fi auzit prima remarca a lui Sam...
"Ti s-a intamplat ceva?" a intrebat Samantha cu o voce oarecum slaba, nestiind cu cine are de a face.

Dialogul a continuat astfel, iar in scurt timp nou-venita a aflat si numele elevei din anul VII. In tot acest timp, Sam o analiza atent pe Bell, reusind sa inspire cumva impresia de inocenta. Desigur, Sam chiar spera ca va deveni o ªoimeanca, dar chiar era uimita de propriul simt al prevederii.

"-Eu sunt Samantha Hawkins si cred ca voi pica la Ochi-de-Soim, pentru ca toata familia mea a fost in aceasta casa" raspunse fata, zambind.

"Familia mea? la ochi-de-soim? cred ca lovitura e de vina, aproape toti membrii familiei au fost cercetasi..." isi spunea in minte.

De vina erau anii petrecuti in cartierul rau-famat din Romania. Dar cui ar fi putut sa spuna asa ceva? Trebuia sa scape de anumite obiceiuri...

"-Ma cunosti pe mine" chicoti Bell, apropiindu'se de ea. "Totul va fi bine, cum vom ajunge la castel, iti vei face multi prieteni" o asigura Bell.

"Asa este... te cunosc pe tine" o aproba Sam, si zambetul curand ii invalui intreaga fata. "Multumesc" susoti aceasta, in timp ce o imbratisa sincer pe Bell, care, la randul ei, ramase oarecum uimita de indrazneala curenta a fetei. Doar mai devreme abia i se auzea vocea...
"Apropo" a incepuit Sam in mod neasteptat "Spuneam ceva mai devreme in legatura cu casa Ochi-de-Soim... uita asta, majoritatea membrilor familiei au fost la cercetasi "

Bell nu a dat semne cum ca s-ar fi suparat, de aceea, fetele s-au asezat impreuna, fiecare incercand sa afle cat mai multe despre cealalta. In curand atmosfera se detensiona, si un zgomot mai impunator decat sutele de voci de pe peron anunta sosirea trenului...