Aventura nocturna

[Bell Evans]

"-Eu cred ca s'a luat dupa tine, dar tu nu ai observat'o. Pisicile sunt foarte inteligente si sunt capabile sa'si urmeze stapanii peste tot" spuse Bell, meditand. Isi aduse aminte de Tom, motanul albastru al lui Stefan. Ii era foarte dor de el, precum si de stapanul sau, dar timpul avea sa vindece tot.
"-Sincer, nu cred ca mai conteaza. Important e ca Ely e bine acum" spuse Sophia, zambind.
Ramasera pe scarile de la intrare, imbatate de aroma dulce a noptii. Adierea placuta le involbura suvitele e par in jurul fetei, in timp ce lumina palida a lunii le invaluia intr'o aura feerica.
"-Acum unde vreti sa mergem?" intreba Alice.
"-Pai, eu una nu ma intorc in turn. Nu mi'e somn si nu as face decat sa'mi trezesc colegele de camera" spuse Bell.
"-Haideti sa mergem prin castel. Sunt atatea mistere de descoperit" propuse Emma.
"-Eu una sunt de acord" raspunse Alice, in timp ce Sophia aproba scurt din cap. Bell incuviinta si intrara inapoi in castel.
"-Lumos!" sopti cercetasa, iar varful baghetei se aprinse, luminand intunericul sumbru. Nu facura decat doi sau trei pasi ca se auzi un zgomot din spatele lor.
"-ELEVI CARE NU DOOORM!!" tipa o voce stridenta.
"-Peeves!!" replica Sophia, enervata.
"-In persoana!" raspunse fantoma, scotand limba nepoliticos.
"-Nu vrei sa fi dragut si sa te prefaci ca nu ne'ai observat?!?!" intreba Emma, cu o incercare de zambet.
"-Nu!" urla strigoiul, razand.
"-Bombarda!" murmura Bell, iar Peeves disparu din fata lor.
"-Unde a plecat?!" intrebara Sophia si Emma, confuze. Bell o privi pe Alice, ea stia ca cercetasa folosea adesea aceasta vraja si o ruga din priviri sa taca. Nu vroia sa explice de unde o stie, pentru ca persoana care o invatase ii amintea de trecut.
"-Sa mergem" sopti astropufa, iar Bell rasufla usurata.
Urcara treptele de marmura, care rasunau fantomatic in linistea solemna a castelului. Ajunse la etajul III, se oprira, intampinate de..