Ganduri

[Isabella River]

OFF: Am citit tot ce ati scris, si as vrea sa continui eu daca se poate. Voi edita acest mesaj maine, pentru ca acum e prea tarziu.

EDIT LATER:
Isabella deschise ochii si privi in jur ridicandu-si usor capul. In dormitorul cercetasilor se auzeau doar respiratiile successive si linistite ale celorlaltora.
''Se pare ca toti dorm acum.. '' isi spuse Isa in gand plimbandu-si absenta ochii prin camera. Razele soarelui treceau lin prin sticla ferestrei luminand firav o parte din camera. Cercetasa se ridica in capul oaselor si se uita la ceasul argintat de la mana stanga. Ora sapte fara douazeci.
''Perfect. '' gandi ea.
Se dadu jos din pat incercand sa nu faca vreun zgomot. Isi deschise cufarul si isi lua un tricou alb si o pereche de blugi albastru-inchis. Isi prinse parul brunet intr-o coada la spate, si luandu-si bagheta, iesi usor din dormitor inchizand incet usa in urma ei. Trecu in fuga de Camera de Zi a Cercetasilor. Mergand pe coridorul lung al Castelului, Isabella se concentra pe sunetul pasilor ei pe marmura alba ce rasunau surd. Nu se mai auzea nimic altceva in afara de acel zgomot care incepu sa devina aproape agonizant.
Se opri in dreptul unei ferestre si privi cerul senin plin de nori albi, pufosi.. erau genul acela de nori.. care dadeau atat de bine in fotografii, insa.. nimeni nu se obosea sa ii fotografieze. Micile insulite albe se destramau lenes in bataia vantului. Un vant usor ce iti mangaia fata. Soarele stralucea puternic raspandind lumina calda a diminetii.
Isabella zambi in sinea ei, si putea sa jure ca o facuse si in realitate, apoi cobori aproape in fuga scarile catre usile masive ale iesirii din Castel.
Iesi afara si in loc de acea racoare tipica a Castelului fu inconjurata de caldura soarelui. Pasi pe iarba moale si frageda, acoperita de bobite stralucitoare de cristal.. roua.
Fata cu parul brunet merse incet privind totul in jur cu multa atentie spre umbra unui stejar batran. Ajunsa in dreptul acestuia, se aseza jos si lua un fir de iarba pe care incepu sa-l roteasca intre degete. Rupse cu delicatete firul firav si sopti:
''- Atat de plictisitor..''
Suprafata sticloasa a lacului stralucea argintata in bataia razelor soarelui, iar vantul lin desena cercuri tulburand apa, exact ca un artist neinteles de restul lumii. Vantul incepu sa bata si mai tare parca hotarat de tulbure apa si mai mult. In schimb, o frunza verde-maronie se desprinse de pe una din crengile noduroase si trecute de vreme ale batranului stejar. Isa o observa si se intinse pentru a o prinde in mana. Si exact ca firul de iarba, o rasuci usor intre degetul mare si aratator. Dar, in loc sa o rupa dintr-o miscare, o aseza pe iarba ce dansa impinsa de vant.
Fata se ridica si mai privi o data lacul. Apoi isi puse mainile in buzunare adoptand din nou acea fire indiferenta si pleca spre intunecimea Padurii Interzise fredonand in minte un cantec ce-i trezea multe amintiri placute.
Trecea printre copacii inalti simtindu-se oarecum protejata de umbra acestora. In afara de ciripitul pasarilor, sunetul crengutelor rupte sub pasii ei sovaielnici si zgomotul facut de aripile pasarilor cand isi luau zborul.
Ajunsa in fata colibei Paznicului Vanatului, Hagrid, Isa batu incet la usa din lemn. Se auzira niste pasi puternici ce se indreptau spre usa, dupa cateva clipe de liniste, iar un barbat puternic, de doua ori mai inalt decat ea, cu barba si parul incalcite statea in fata Isabellei.
''- Buna, Hagrid! Sper ca nu am intarziat.'' spuse fata zambind.
''- ‘Neata, Isa! Nu, e chiar sapte si doua minute.'' rase Hagrid uitandu-se la ceasul imens de la mana sa puternica, apoi ii facu semn cu capul sa intre.
Isa intra in casa si ii observa pe Bell si Ichi, doi prieteni de-ai ei foarte buni.
''- Hei, dar vad ca ai musafiri, Hagrid. Buna, Ichi! Salutare, Bell!''
Cei doi zambira si ii raspunsera la salut. Cercetasa se aseza langa ei, iar cand Hagrid o invita sa ia o prajitura facuta de el, refuza politicos.
''- Deci, Isa, n-ai putut sa dormi, sau.. ?'' intreba Ichi.
''- Ah, nu. Isa s-a oferit sa ma ajute sa hranesc unicornii. Stiti ca uneori devin agresivi, si putin ajutor nu mi-ar strica.'' raspunse Paznicul Vanatului in locul cercetasei.
Ichi si Bell zisera hotarati ca doresc sa ramana si ei sa ajute, iar Hagrid accepta cu placere.