O scrisoare

[Bell Evans]

Bell se lasa invaluita de aroma imbatatoare a zilei insorite. Razele plapande de caldura o magaiau pe fata, jucandu'se cu culorile din parul sau. Era o zi perfecta, care merita sa fie petrecuta afara, langa lac sau sub un copac de pe domeniile de safir.
"-Deci, dupa pranz ce vreti sa facem?" intreba Alice, cu ochii migdalati indreptati spre intrarea in castel.
"-Ce vreti voi, Bell tu ce propui??" zise Helena, uitandu'se spre prietena ei.
"-Pai, eu as prefera sa raman afara, la umbra unui copac" raspunse cercetasa, privind cu jind la cerul albastru ca o petala de miozot.
"-Ok, atunci revenim pe domenii. E o zi mult prea frumoasa ca sa fie petrecuta in castel" aproba Alice.
Ajunsera in Marea Sala, unde se servea deja masa. Bell se aseza intre Alice si Helena, uitandu'se nedumerita la mancarurile de pe masa.
"-Dar unde e salata cu peste si porumb?!" intreba ea, mirata.
"-Tu doar salata de aia mananci" chicoti Helena.
"-Dar e foarte buna" se planse Bell.
"-Ei bine, azi va trebui sa mananci altceva" o consola Helena.
Se uita printre platourile argintii si hotari sa manance niste clatite cu pui si busuioc, asemanatoare cu cele pe care le gatea mama sa.
Dupa ce terminara masa, iesira din nou pe domeniile scaldate in soare si se indreptara spre malul lacului, ce oglindea albastrul cerului senin..