The last chance

[Bell Evans]

Capitolul 4 – Surprize aniversare

25 septembrie, o zi in care nimeni nu are voie sa fie trist. De ce?? Ziua lui Ashley Cudmore..
Dimineata incepu la fel ca oricare alta, cu alarma ingrozitoare a ceasului ce ma scotea de fiecare data din minti. Am coborat in bucatarie, iar in timp ce ma jucam cu cerealele in castron am auzit telefonul.
“-Lisa, spune’mi ca nu ai uitat ce zi e azi” se auzi un chicotit.
“-Din cate imi amintesc, te’am sunat la 12.01 si ti’am spus La multi ani!!” i’am raspuns eu, razand.
“-Bine, bine, dar vroiam sa verific” spuse Ash, devenind cat de serioasa putea.
“-Si ce mai face sarbatorita??” am intrebat eu, incercand sa aflu ce se ascunde in spatele tonului serios.
“-Te asteapta sa o ajuti. Chiar acum” spuse ea, inchizand telefonul. Super!!
M’am dus in camera mea si mi’am luat o pereche de pantaloni gri si un tricou portocaliu. Pe pat insa am gasit o cutie legata cu o funda, alaturi de un biletel.
O sa porti asta la ziua lui Ash. Mama.
Am deschis nerabdatoare surpriza si am ramas socata. O rochie scurta, fara bretele era frumos impaturita pe fundul cutiei, alaturi de o pereche de balerini albi. Macar rochia era albastra, singurul lucru bun.
Am pus’o repede intr’o geanta, am luat pantofii si trusa de cosmetice si m’am indreptat spre casa lui Ash. Eram singura azi, parintii fiind plecati la o nunta, deci nu mai trebuia sa anunt pe nimeni.
Iesind pe usa, l’am vazut pe Josh cu un cadou mare in mana.
“-Cadoul!!!” am spus eu printre dinti, intorcandu’ma brusc. Noroc ca era impachetat, asa ca nu a trebuit decat sa’l iau de pe masuta din sufragerie.
“-Ly, pregatita de petrecere??” ma intreba glasul vioi al lui Josh. Nu stiu de ce, dar vocea lui avu un efect calmant asupra mea.
½-Sa zicem½ am raspuns eu, razand.
Mi’am indreptat privirile spre el si am ramas suprinsa. Purta o pereche de blugi si o camasa ce ii veneau ca turnate.
“-S’a intamplat ceva?!” ma intreba el, si am realizat brusc ca ma holbam ca idioata.
“-Aaa, nu, scuze” am murmurat eu.
Ajunsesem deja in fata casei lui Ashley, iar Josh imi deschise poarta.
“-Galant ca de obicei” am chicotit eu, iar baiatul zambi cald.
½-In sfarsit ati aparut !!½ spuse Ash, iesind din casa. Era imbracata cu o rochie verde, foarte scurta, fara bretele.
“-La multi ani!!!” ii spuse Josh, in timp ce Ash il imbratisa.
“-Mersi mult ca ati venit mai devreme” spuse ea, in timp ce se uita pe furis la mine.
“-Cadoul tau, nunim” i’am spus eu, in timp ce i’am oferit cutia mare.
“-Ce mi’ai luat aici?!?!” intreba ea curioasa.
“-Ai sa vezi dupa petrecere” i’am raspuns. Chiar nu vroiam sa terorizeze toti invitatii cu DVD’urile ce aveau toate serialele coreene, hainele si un ghid despre cum sa inveti coreeana intr’o saptamana.
“-Si rochia??” ma intreba ea, privindu’ma atent in timp ce Josh incepu sa rada.
“-E chiar aici” i’am spus, ridicand geanta.
“-Vin’o sa te imbraci” imi zise ea, luandu’ma de mana. Insistase.. Sau nu! Mai bine zis ma obligase sa ma imbrac la ea. Si nici macar nu stiam de ce. Dar era ziua ei, deci..fara proteste impotriva sarbatoritei.
“-Cred ca ne vedem mai tarziu” i’am soptit lui Josh, in timp ce ma indreptam spre chin.
Am ajuns repede in camera lui Ashley, si de cum am intrat am zis ca nu mai ies vie de acolo. Am scos rochia din geanta, iar Ash o privi admirativ. Mi’a spus sa ma imbrac, asa ca am i’am ascultat sfatul, in timp ce ea ma ajuta cu valurile de satin care alunecau lenese pe pielea mea. Dupa ce am luat si pantofii, m’am indreptat spre oglinda mare si am ramas suprinsa. Nu eram o fana a rochiilor, dar cu siguranta aceasta arata bine. Albastrul marin contrasta puternic cu pielea mea alba, iar pantofii albi erau perfecti.
“-Superba” sopti Ashley, admirativ, venind in spatele meu.
“-Oare cu cine seman?” am intrebat’o eu, zambind.
Dupa ce se aranja si ea, iar eu am indreptat buclele rebele, am coborat in curtea inferioara. Era impodobita cu panglici verzi si galbene, care curgeau siroaie din copaci.
M’am amestecat curand printre invitati, incercand sa’l gasesc pe Dane. In cele din urma, ma gasi el pe mine si ma invalui intr’un sarut ametitor, dupa care ma lua in brate. Abia dupa cateva minute mi’am dat seama ca Josh vazuse toata scena, si am regretat. Insa nu i’am spus nimic lui Daniel, pentru ca deja plecase spre gasca lui de prieteni.
Gandindu’ma la ironia situatiei, nu mi’am dat seama ca m’am impiedicat de cineva.
“-Aaa, salut Lisa” imi spuse o voce cunoscuta.
“-Peter?!” am raspuns eu, zambind. Acum Ash va fi pe deplin fericita.
“-Chiar eu, sti cumva unde e prietena ta? Vreau sa’i dau un cadou” zise Pete, uitandu’se prin multime.
“-O gasesc eu pentru tine. Dar mai intai vreau sa te intreb ce cadou ai pentru ea ?½ l’am intrebat eu, banuind deja.
½-Am sa o intreb daca vrea sa fie iubita mea. Si i’am cumparat un lantisor, cu initiala mea P” raspunse baiatul, radiind de fericire.
“-Super!” i’am raspuns eu, gandindu’ma la reactia lui Ash.
“-Dar, oare ea ma place?!” intreba el, pe un ton brusc ingrijorat.
“-Vei afla” i’am raspuns, in timp ce il indrumam spre casa pustie. Nu mai era nimeni in interior, fiecare fiind afara, bucurandu’se de petrecere.
“-Asteapta aici” i’am spus, in timp ce m’am intors in curte sa o caut pe Ashley. In scurt timp am gasit’o, certandu’se cu Daniel.
“-Ash??” am intrebat eu, privindu’i mirata pe amandoi.
Dane pleca furtunos, lasand’o pe Ashley in urma lui clocotind de nervi.
“-Il strang de gat!!” striga ea, atragand privirile unor baieti din stanga noastra.
“-Mai tarziu, vezi ca cineva te asteapta inauntru” i’am spus eu, chicotind.
½-Tata ?!?!½ intreba ea, oftand.
½-Dap, m’a rugat sa te chem½ am mintit eu, in timp ce Ash se indrepta cu pasi grabiti spre casa.
Nu m’am putut abtine, asa ca m’am luat dupa ea, pana ce imi iesi Josh in cale.
“-Nu e frumos sa spionezi, dar sunt de acord in situatia de fata” chicoti el, in timp ce ma insoti spre intrare.
“-Tu de unde sti?!” l’am intrebat eu, razand.
½-Nu e evident ??½ raspunse el, privindu’ma ganditor.
Nu i’am raspuns, ci am continuat sa merg dupa Ash. In cele din urma ajunse in casa, unde fu intampinata de o imbratisare de’a lui Pete. Dupa cateva secunde in care au vorbit, Ashley lua cutiuta din mainile tremurande ale baiatului si o deschise. Radia de fericire, asta se vedea de la un kilometru.
“-Cred ca ar fi bine sa’i lasam singuri” imi sopti Josh, in timp ce ma lua de mana si ma duse inapoi in curte. Descoperisem ca nu ma deranja deloc, era chiar placut. Dar raceala mainii imi dadea de banuit.
“-De ce esti asa rece?!” l’am intrebat eu.
½-Si tu esti tot asa½ imi raspunse el, zambind.
Da, aici avea dreptate. Dar totusi..
“-Vrei ceva de baut?!” ma intreba dupa cateva secunde de tacere suparatoare.
Am aprobat incet din cap si m’am luat dupa el prin multime. Aveam senzatia ca ma sufoc, era prea multa lume. Majoritatea erau prietenii lui Daniel, de ce ii chemase Ash la petrecerea ei??!
“-Vrei sa mergem intr’un loc mai linistit?” ma intreba Josh, dar Ashley aparu din spatele nostru, tinandu’l de mana pe Peter.
“-Nu mi’ati spus niciunul, imi vine sa va bat pe amandoi” chicoti ea.
“-Dar daca iti spuneam, nu mai era surpriza” ii raspunse Josh, zambind.
Pete o stranse si mai tare in brate, in timp ce Josh isi intoarse privirile spre un grup galagios din spatele nostru. Am profitat de moment ca sa plec. Simteam nevoia sa fiu putin singura, cu gandurile si sentimentele mele..

_______________
Sincer, capitolul asta mi s'a parut extrem de stupid Dar Rose m'a sacait toata ziua sa'l pun, deci dorinta ei mi'e porunca