O scrisoare

[Helena Daphne Rose]

Helena manca cu incetinitorul si se uita visatoare spre tavanul din Marea Sala. Era azuriu , aproape ca nici nu erau nori si se vedeau razele aurii ale soarelui.In Sala era zarva si peste tot se auzeau rasete si chicote.Se pare ca vremea influenteaza oamenii , pentru ca toti elevii erau veseli , chiar si profesorii , exceptie facand Plesneala , cu fata sa vesnic cu o privire rece si sobra.Helena simti niste maini tragand-o:
"-Helena trezeste-te!Credeam ca te-ai trezit dimineata!"ii spuse Alice razand.Fata observa ca ramase cu furculita in aer , apoi dandu-si seama de situatie , pufni in sinea ei si rase alaturi de fete , care deja terminasera de mancat.Ei , cel putin , mancase destul pana atunci...doar se cufunda din nou in universul ei propriu.
"-Deci , ce ziceti , mergem sa ne plimbam?"intreba Bell voioasa acum , parand sa uite de salata cu peste si porumb.
"-Dap. Insa ma intreb pe unde o fii ceilalti?Probabil ca inca sunt in pat si probabil ca au luat masa in Turn."spuse Helena chicotind.
"-Probabil.Doar stii prea bine ce lenesi sunt! Dar , dupa mine , cred ca nu ar trebui sa ratezi o zi asa frumoasa!"zise Alice.
Cele trei fete mergeau agale spre intrare , abia asteptand sa intalneasca razele soarelui si mirosul placut de flori , cel dominant fiind cel de iarba si iasomie.Soarele stralucea puternic in lac ceea ce il facea sa para un patinoar de argint . Se asezara la umbra unui nuc , Bell urmarind atenta sclipirile lacului si ascultand fosnetul copacilor cand adie vantul caldut printre ei si Helena care incepu sa joace Sahul Vrajitorilor impreuna cu Alice. Piesele nu apartinea niciuneia dintre fete , ceea ce le enerva , pentru ca piesele dadeau fel si fel de sfaturi ce le incurcau complet.Pana cand in departare se vedea un punct ce se apropia de domeniile castelului.Era bufnita lui Bell , care ii adusese stapanei sale o scrisoare...