Inspiratie fulger. Poezii

[Kasumi Mikoto]

Da... Chiar acum:

Ploaie

Si in plumbul greu din ceruri care face-a ploaie iar
Se afunda mandrul soare, eu il caut in zadar.
Prima picatura cade fara zgomot pe pamant,
Iar apoi tot cate una, pe alocuri, cand si cand.

Acum caut cu privirea tot in zare-un peisaj,
Insa ploaia nu imi lasa niciun drum, niciun pasaj.
Si din cer pare sa cada o perdea fara sfarsit.
Stropi de ploaie – diamante – par sa cada infinit.

In scurt timp, un dinozaur, undeva in departare
(Desi stiu c-au disparut, el nu stie, mi se pare)
Se anunta ca prezent, printr-un bubuit cumplit;
Se cutremura pamantul, toate au incremenit.

Serpi de aur cad din ceruri intr-o scena uimitoare.
Stau in ploaie, stau afara, inghetata de mirare.
Muntii si-au facut caciula din al boltii plumb greoi
Care-ameninta sa cada, parca-parca, peste noi

Vantul n-o sa ierte floarea, gaza, frunza si nici iarba...
Nu ca-s ele vinovate. Doar ii stau in drum degeaba.
Ambuscada `ceea uda in sfarsit s-a terminat,
Iar acum cerul arata ca si cum n-ar fi plouat.

Insa nu ma las eu dusa de un plan la repezeala,
Caci pamantul e dovada: A plouat fara-doiala!
Picaturile de apa isi croiesc pe frunze drum.
Cate ploi, oare, ca asta, mai vedea-voi de acum?

Ps: Mersi mult de commuri. Daca nu va place ceva, oricat de mic, spuneti, ca va mananc! :-W